In unele locuri sunt semne ale decaderii urbane, datatoare de dureri de cap pentru autoritati, spaima proprietarilor imobiliari, simbolurile care marcheaza zonele dintr-un oras in care uneori nu e recomandabil sa te aventurezi de unul singur nici macar in miez de zi.
In Buenos Aires sunt o incantare sa le privesti, acceptate si uneori chiar si sustinute de autoritati in numele libertatii de exprimare, si sunt de multe ori in cartiere in care te poti aventura de unul singur chiar si in miez de noapte. Bine, fara bani la tine, ca totusi vorbim de o metropola latino-americana, dar cred ca ati inteles voi ideea.
Graffiti-urile. Dupa cum va marturiseam, arta de pe strazile din Buenos Aires e unul dintre cele mai fascinante aspecte ale orasului. Picturile care decoreaza peretii multor cartiere sunt elaborate, creative, interesante, colorate, te fac sa vrei sa afli mai multe despre contextul in care au aparut.
Print sau cersetor? Dezvaluiri senzationale despre artistii de strada argentinieni
Esti in fata unui perete imens. Iti plimbi privirea asupra figurilor cu care e decorat, citesti mesajele, si iti pui gandurile in ordine: motivul asta aduce un pic a Matisse, stencil-ul celalalt contine o referinta culturala, hmmm, mi se pare mie sau oamenii astia au un nivel de educatie destul de ridicat?
Iei un tur Graffitimundo si misterul ti se lumineaza. Da, au. Artistii (si artistele) de strada din Buenos Aires sunt, de fapt, niste “burghezi respectabili”, cu job bine-platit si cont in banca: designeri, graficieni, arhitecti, ilustratori de carte, multi dintre ei avand peste 40 de ani. Asta fiind una dintre multele diferente fata de cei care picteaza graffiti in multe parti ale lumii.
De fapt nici nu si-ar permite altfel: materiile prime, vopselile si aerosolii nu se produc in Argentina si costurile lor pe piata locala sunt destul de ridicate din cauza transportului si a taxelor de import. Asa ca cei care picteaza cu materiale “ca la carte” e sigur ca nu sunt homelesii de care sunt pline bulevardele metropolei, nici emigrantii bolivieni care vand verdeturi la chioscul din colt.
Lucrurile astea au consecintele lor si la nivelul perceptiei artei stradale de catre societatea argentiniana. Cum spuneam la inceputul articolului, in Buenos Aires, fenomenul graffiti nu este vazut ca fiind parte din lumea marginasa, unul dintre motive fiind si identitatea artistilor.Dar nu e singurul motiv. Dupa un trecut politic destul de tulbure, in care represaliile erau la ordinea zilei, Argentina si-a regasit destul de recent libertatea de exprimare (bine, si aici sunt controverse, dar hai sa zicem ca in linii mari afirmatia e corecta). Si, ca orice lucru rar si greu de obtinut, libertatea de expresie e pretuita mai mult decat alte drepturi civile, cum ar fi in unele cazuri cel la proprietate. In Buenos Aires, daca ii interzici unui graffitero sa iti picteze cladirea e mai probabil sa fii acuzat ca ii restrangi dreptul de a se exprima decat sa fii vazut ca un proprietar constiincios care isi protejeaza imobilul de vandalism.
Asa se face ca, departe de a fi niste paria, in multe dintre cartierele capitalei Argentinei artistii de strada sunt acceptati, sau chiar iubiti si s-a intamplat sa fie si aplaudati. Daca locuitorilor le place produsul finit, evident. Dar in niciun caz blamati.
Arta sau mesaj politic?
Un artist de strada din Canada a venit la un moment dat la Buenos Aires sa picteze un zid. Ziua in amiaza mare, cu obisnuitul furnicar de oameni pe strada, a marturisit ca s-a simtit stingher. Faptul de a nu fi in clandestinitate, mereu pe fuga, a vedea ce desenezi si cum iti ies culorile a fost cea mai bizara experienta din cariera lui de graffitero. Si atunci a inteles secretul graffiti-urilor din Buenos Aires.
Cand ai ragazul sa vezi ce faci, sa corectezi daca ceva nu ti-a iesit bine, cand nu lucrezi la lumina unui neon spart si nu esti zorit de politie sau paznici, ca artist iti rafinezi stilul si devii mai creativ, experimentezi cu tehnici si subiecte noi. Lucru care s-a intamplat si in Argentina. Motivul pentru care peretii din Buenos Aires sunt pictati atat de inovativ e tocmai asta.
La inceput, graffiti-urile au inceput ca in orice alt loc: stilul era cel consacrat in toata lumea, mesajele erau politice sau contineau pur si simplu numele “scriitorului” care isi marca peretii preferati, strada, teritoriul. Incetul cu incetul, graffitistii au inceput sa incerce, sa se joace, sa fie mai mult artisti decat mesageri ai nemultumirilor sociale. Sau personale. Dupa colapsul financiar al tarii din 2001, domnea o atmosfera sumbra si deprimata. Artistii de strada au inceput sa schimbe asta. Pictand intentionat subiecte non-violente, copilaroase, flower-power.
Asta nu inseamna ca graffiti-urile din Buenos Aires au devenit complet apolitice si optimiste. Daca stii sa le citesti, vezi ca multe dintre ele vorbesc despre aspecte mai putin placute ale istoriei recente a Argentinei. Siluete semnificand disparutii din anii ’70-’80, sloganuri legate de razboiul Malvinelor, mesaje pro sau contra presedintei Cristina Fernandez sau a fostului presedinte Nestor Kirchner umplu multe dintre zidurile orasului.
Informatiile de aici le-am auzit, in mare parte, in turul Graffitimundo, despre care v-am mai vorbit. Mi-ar fi placut sa aflu mai mult, ce-am auzit e doar o parte din povestea lunga si complicata a unui loc in care peretii sunt mai mult decat pereti, sunt galerie de arta si spatiu de comunicare.