Tu de ce calatoresti?

Nu Rata

“De ce iti place sa calatoresti?” Asa a inceput discutia cu Andrei, intr-o zi friguroasa de iarna, in fata unui ceainic aburind. “Cum adica de ce imi place? Imi place pur si simplu. Ma face sa ma simt bine, ma ajuta sa aflu multe lucruri despre culturi diferite, imi hraneste curiozitatea. Sunt o mie de motive..” am spus pe un ton destul de contrariat, aproape revoltat. Iar mintea mea a continuat sa rumege ideea in fundalul discutiei care s-a prelungit timp de cateva minute bune.

Orice raspuns ii dadeam, el repeta ca o moara stricata “De ce?”, “De ce?”, “De ce?”. Si o luam de la capat, explicandu-i in alt si alt fel placerea mea de a calatori.

I-am povestit cum nu prea mi-au placut la scoala geografia si istoria si, calatorind, imi completez lacunele intr-un mod foarte aplicat si placut.

I-am spus ca e o modalitate de a-mi goli mintea de toate grijile zilnice si de a acumula energie pentru activitatile viitoare. Unele dintre cele mai bune idei pe care le-am avut pana acum s-au nascut in timpul unei calatorii.

I-am mai explicat ca, pe drum fiind, intalnesc oameni necunoscuti de la care am, de cele mai multe ori, cate ceva de invatat.

Nu stiu cati dintre voi il cunoasteti pe Andrei asa ca va spun eu ca pana nu ajunge acolo unde vrea el, nu se lasa. Asa ca, dupa toate incercarile mele din ce in ce mai disperate de a-i explica, aud un fel de “De ce?” formulat altfel: “Bine, dar ce nevoie te impinge iar si iar pe drum?”.

Si, in sfarsit, mi s-a aprins beculetul. Bucuroasa din cale afara ii zic pe nerasuflate: calatoresc pentru ca ma ajuta sa ma descopar, sa fiu mai aproape de mine si sa slefuiesc din ceea ce sunt variante din ce in ce mai apropiate de acea Adriana care-mi doresc sa fiu. Pauza de respiro dupa care simt nevoia sa completez: Nevoia de a ma cunoaste si de a evolua. Ca om, ca bagaj de cunostinte, ca limpezime a mintii.

Ma simteam ca un elev asteptand laude si o nota mare de la domn profesor. Ma asteptam la un ropot de aplauze si deja vedeam laurii victoriei. Aveam senzatia ca descoperisem America. America mea. Ce ar mai fi putut sa ma intrebe? Era clar ca lumina zilei, nu mai era loc pentru un nou “De ce?”.

Cuvintele lui au fost ca un dus rece pentru un corp rumenit dupa o zi de stat la soare. Socant si util in acelasi timp.

“Crezi ca asta e cea mai eficienta metoda de a-ti satisface aceste nevoi? Nu-mi raspunde acum. Gandeste-te.” Si discutia a luat sfarsit.

Mi-am adus aminte de discutia asta in timp ce vorbeam cu Vera Dragoi despre experienta ei pe Il Camino. Ma intrebam, la randul meu, daca sa mergi 800 de kilometri pe jos este cea mai eficienta metoda de a reinvata lucruri simple pe care le uitam din cauza ritmului alert si stresului in care ne petrecem fiecare zi.

Nu e suficient sa citim cateva carti despre meditatie, yoga sau orice alta tehnica asemanatoare dedicata regasirii linistii interioare si a echilibrului sufletesc? Contin multe dintre ideile pe care Vera le-a redescoperit pe drumul inspre Santiago di Compostela si, in plus, iti explica si cum poti sa-ti faci din ele un nou stil de viata. Cateva principii simple de la care sa nu te abati, niscaiva meditatie in fiecare zi si, eventual, un meniu adecvat.

Pare mult mai simplu si eficient decat sa o pornesti la drum, de unul singur, printre necunoscuti, timp de o luna, infruntand salbaticia naturii si necunoscutul. Si-atunci eu de ce nu reusesc sa-mi gasesc linistea, sa-mi fac timp in fiecare zi pentru meditatie si sa mananc dupa un orar dinainte stabilit? Pentru ca n-am suficienta vointa? Pentru ca nu-mi doresc cu adevarat? Pentru ca, pentru ca, pentru ca..

Abia in acel moment am gasit ambele raspunsuri: poate n-o fi cea mai eficienta solutie pentru problema ta, dar cel mai probabil e singura accesibila la momentul respectiv. E cea care se potriveste cel mai bine cu persoana care esti atunci, chiar daca poate parea extrema sau ineficienta pentru oricine altcineva.

Asa ca in urmatoarea perioada o sa fiu din nou pe drum, cautand un surplus de energie, informatii noi si interesante, oameni care sa ma ajute sa ajung mai aproape de ceea ce sunt sau imi doresc sa fiu. Si poate, la un moment dat, ma voi transforma intr-o persoana care sa nu mai aiba nevoie de calea asta, ci va putea urma  una mai eficienta.

Pana atunci imi urez mie si voua, tuturor celor care calatoriti dintr-un motiv sau altul: drum bun si vreme frumoasa!

Recente