Multa lume critica aceasta categorie de proza scurta (de fapt eu nu am auzit de ea in afara SUA), spunind ca nuveleta nu isi are rostul, ea fiind undeva intre povestire, care se bazeaza pe o singura idee de efect, si nuvela, care da mult mai multa atentie constructiei universului si a personajelor. Parerea mea este ca trebuie pastrata, pentru ca necesitatea de a ne oferi si idee si personaje bine inchegate i-a facut pe unii dintre cei mai talentati autori sa scrie citeva adevarate bijuterii.
Numai una dintre nominalizarile mele se afla pe lista finala („What We Found“ de Jeff Ryman) si cel putin inca doua dintre ele ar fi meritat sa se afle acolo („A Small Price to Pay for Birdsong“ de K. J. Parker si „Ghostweight“ de Yoon Ha Lee).
5. „Ray of Light“ de Brad R. Torgersen (Analog, decembrie 2011)
Ideea acestei nuvelete nu este rea – Pamintul a fost aproape distrus de extraterestrii care, din motive necunoscute, au oprit lumina care venea de la Soare si astfel putinii supravietuitori umani au fost nevoiti sa se retraga in orase subacvatice construite in jurul fisurilor continentale, singurele locuri cu destula caldura. „Ray of Light“ este o povestire tipica pentru Analog, plina de sense of wonder, optimism si nostalgie pentru virsta de aur a SF-ului si, cu siguranta, mi-ar fi placut acum 15-20 de ani, cind nu dadeam foarte mare atentie prozei sau personajelor. Trebuie sa recunosc ca e atent si competent construita, iar lumea este bine gindita, dar, din pacate, proza, care nu e doar functionala, ci, pe alocuri, chiar si pentru un cititor strain ca mine, penibil de slaba, personajele subtiri si sfirsitul care nu ne comunica decit faptul ca tinerii trebuie lasati sa faca ce vor au facut ca „Ray of Light“ sa nu-mi placa mai deloc. Dar m-am obisnuit cu faptul ca cititorii fideli ai revistei Analog vor vota in masa cel putin o nuveleta si o povestire si ca acestea se vor regasi pe lista finala si, la fel ca in anii trecuti, vor fi pe ultimele locuri de pe buletinul meu.
4. „Fields of Gold“ de Rachel Swirsky (Eclipse Four)
Este interesant faptul ca desi „Fields of Gold“ este exact opusul lui „Ray of Light“, nici aceasta nuveleta, despre un barbat care dobindeste o cu totul alta perspectiva asupra vietii lui dupa moarte, nu prea mi-a placut. Spre deosebire de lucrarea din Analog, aceasta are o proza si un stil impecabile, care se apropie uneori de genialitate, si personaje tridimensionale. Desi i-am recunoscut tehnica foarte buna, pentru mine nu a functionat si m-a lasat rece, probabil din cauza ca ceea ce vrea sa spuna Swirsky despre cuplul american a fost scris mai de mult si mult mai bine de John Updike.
3. „The Copenhagen Interpretation“ de Paul Cornell (Asimov’s, iulie 2011)
Nuveleta lui Paul Cornell este foarte greu de descris, fiind o combinatie pe alocuri reusita intre istorie alternativa, steampunk, SF, thriller si spionaj de genul James Bond. Diferenta dintre universul povestii si cel real este dat, dupa cite mi-am dat seama, de un singur amanunt care a schimbat complet evolutia stiintei si istoria – marul care i-a cazut in cap lui Newton avea un vierme in el, un lucru pe care il consider si amuzant, si datator de fiori in acelasi timp in legatura cu „intimplarile“ care au format lumea in care traim. Desi sfirsitul l-am gasit nesatisfacator, a fost o experienta agreabila si interesanta.
2. „What We Found“ by Geoff Ryman (The Magazine of Fantasy & Science Fiction, septembrie/octombrie 2011)
Mi-a fost foarte greu sa ma decid pe care dintre cele doua nuvelete sa o asez pe primul loc. Deocamdata este „Six Months, Three Days“, dar s-ar putea ca pina cind voi trimite votul sa ma mai razgindesc. „What We Found“ este povestea unui om de stiinta nigerian care descopera faptul ca experimentele incep sa nu mai functioneze dupa ce initial au mers perfect, ca exista un efect al observatiei si asupra macrouniversului si ca toate lucrurile observate de stiinta vor inceta sa functioneze mai devreme sau mai tirziu, de la miscarea atomilor pina la cea a soarelui. Descoperirile sint intercalate cu momente din istoria familiei lui, realizind astfel o juxtapunere foarte interesanta. Din punct de vedere al prozei, nuveleta straluceste, fiind de departe cea mai buna dintre cele cinci, iar personajele sint complexe, fiecare avind povestea lui, perfect realizate si ele. Este o lucrare de proza scurta care cred ca ar trebui studiata de toti cei care vor sa devina scriitori. Singura problema o am cu elementul SF din ea, care e cam prea tras de par. Cred ca Ryman putea gasi altceva, mai plauzibil, care sa-l fi ajutat sa spuna povestea pe care o dorea.
1.„Six Months, Three Days“ de Charlie Jane Anders (Tor.com)
„Six Months, Three Days“ are o tema care pare banala: o poveste de dragoste intre doi oameni in New Yorkul zilelor noastre. Numai ca protagonistii sint singurele fiinte de pe Pamint care pot vedea viitorul: ea – neclar, toate miliardele de viitoruri posibile, el – foarte clar, numai pe cel care se va intimpla. Cum s-ar putea desfasura atit intilnirea, cit si relatia dintre ei? Anders reuseste in aceasta nuveleta o formidabila meditatie despre dragoste, predestinare, destin si alegere. Personajele sint atit de bine realizate, iar relatia lor atit de veridica, incit nici un cititor nu va ramine nepasator fata de evenimentele sfisietoare prin care trec acestia. „Six Months, Three Days“ este o povestire extraordinara, iar pe Charlie Jane Anders o voi urmari cu siguranta in continuare.
Premiul il va lua mai mult ca si sigur una dintre cele doua: „What We Found“ sau „Six Months, Three Days“; sper sa fie cea din urma, cu toate ca si nuveleta lui Ryman ar fi un cistigator meritoriu.