ANALIZA. Puzzle-ul se completeaza in legatura cu ințelegerea Ponta-Basescu

Toata lumea a speculat, pornind de la faptul ca inainte de ințelegere premierul s-a intalnit cu ambasadorii din țarile UE, ca au existat presiuni externe care l-au determinat pe președinte sa accepte numirea noilor miniștri, pe care cu o zi inainte o refuzase categoric.

In fapt, in cursul zilei de miercuri 5 martie (și aceasta este noutatea aparuta acum) cu cateva ore inainte de intalnirea cu ambasadorii, și chiar inainte de intrevederea pe care a avut-o cu Traian Basescu, premierul Victor Ponta a sesizat Curtea Constituționala pentru a se plange de faptul ca președintele a declanșat „un conflict juridic de natura constituționala”, refuzand sa-și exercite atribuția numirii noilor miniștri, potrivit art. 85 alin. 2 și 3 din legea fundamentala.

Ponta s-a prevalat de o Decizie a Curții Constituționale din anul 2008 in care se arata ca șeful statului este obligat sa faca numirile in cazul in care este vorba despre o schimbare a structurii Guvernului sau de o modificare a compoziției politice a Executivului care a trecut prin Parlament.

Este foarte posibil ca in orele scurse, Traian Basescu sa fi avut ceva semnale din zona Curții Constituționale care sa-i fi dat de ințeles ca șansele trecerii contestației PDL sunt minime și ca, mai mult decat atat, exista riscul ca CCR sa-i dea dreptate direct premierului in legatura cu plangerea pe care a formulat-o (votul de 8 la 1 de sambata demonstreaza cum au stat lucrurile in interiorul CCR). In plus, opiniile anterior exprimate de unii constituționaliști care nu pot fi suspectați de apropiere de PSD (cazul fostului Avocat al Poporului Gheorghe Iancu) erau și ele semnale pentru președinte ca daca se va ajunge la CCR, soluția nu-i va fi favorabila.

De asemenea, puzzle-ul merita completat și cu un alt aspect interesant. In sesizarea pe care Ponta a depus-o la CCR a invocat, cum spuneam, Decizia CCR din 2008. Aceasta spune ca Hotararea Parlamentului privind validarea noilor miniștri este „un act obligatoriu, pe care presedintele nu l-ar putea refuza decat prin savarsirea unor fapte grave de incalcare a Constitutiei”. Inutil de adaugat ca formula „savarșirea unor fapte grave de incalcare a Constituției” este prezenta in legea fundamentala atunci cand se vorbește despre posibilitatea suspendarii președintelui.

Ca PSD era dispus sa mearga pana la o noua suspendare in cazul in care ar fi avut caștig de cauza la CCR, a fost evident și din declarațiile ulterioare ale lui Valeriu Zgonea. Cunoscand probabil mare parte din toate acestea, Traian Basescu și-a dat seama pe 5 martie ca e mai bine sa cedeze și sa numeasca noul Cabinet, evitand in acest fel o evoluție care ar fi putut deveni riscanta atat pentru el, cat și pentru Romania.

De remarcat ca sesizarea facuta de Victor Ponta va fi oricum judecata de Curtea Constituționala, in ciuda faptului ca primul ministru a intenționat sa o retraga (el a recunoscut și public faptul ca „nu mai are obiect”). Asta probabil pentru ca Augustin Zegrean a apucat deja sa ne comunice ca in dreptul constituțional „nu exista instituția retragerii din cauza”. Este insa posibil ca CCR sa se spele pe maini și  de aceasta data și sa ajunga la concluzia ca situația s-a reglementat și, chiar daca ar fi existat „un conflict juridic de natura constituționala”, el a fost depașit (o hotarare similara a luat Curtea in anul 2007, in cazul numirii fostului ministru de Externe, Adrian Cioroianu).