Top 5 meserii pe cale de disparitie

Ti-ai putea imagina anul 2050 fara conexiune la Internet? Fara calculator, fara Facebook, fara e-mail si fara Messenger? Haide sa facem un joc de imaginatie si sa ne gandim bine-bine cum ar arata viitorul fara prietenul nostru cel mai bun de astazi, calculatorul. Iti reuseste?

Parca nu prea in conditiile in care toate filmele cu o poveste din viitor vorbesc despre o lume condusa de androizi. Dar cine stie, poate in anul 2050, Internetul va fi o chestie cat se poate de demodata, iar noi vom fi atat de lenesi si de grasi precum omuletii din animatia Wall-e.

Si imi vin acum in minte versurile din cantecul lui Chrila: „Progresam si uitam sa fim fericiti, ingropam bucurii intr-o mare de biti. Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat; nu mai poti sa fii singur, esti identificat; nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi, te invata sa-ti cauti iubirea pe net. Viata este viteza, nu mai poti sa te-opresti! Te strivesc cei din urma daca incetinesti! Cineva sa opreaca invazia de biti! Cineva sa ne faca din nou fericiti…”

Facand o paralela, nu cu foarte mult timp in urma – sa spunem anul 1950 – cosarii, cizmarii, ceasornicarii, barbierii si tocilarii nu-si puteau imagina faptul ca va veni o vreme in care meseria lor va apune.

Cosar – o viata plina de fum

In anii ’90, meseria de cosar era la mare cautare. Foarte multi dintre oamenii acelor vremuri s-au reprofilat si au ales sa imbrace costumul de cosar tocmai pentru ca era o meserie banoasa. De altfel, cine si-ar fi imaginat in acele timpuri ca viitorul in materie de incalzire a locuintei este centrala electrica? Astazi, in Romania, sunt tot atatia cosari cat sa-i numeri pe degete.

Domnul Adrian s-a apucat de aceasta meserie intr-un secol in care mai rar intalnesti cosarul in drum. „In anul 2007 am avut sansa de a ma angaja la o firma multinationala ce are ca domeniu de activitate comercializarea cosurilor de fum profesionale. A trecut un an si am inceput sa ma intreb: „Oare cine curata cosurile pe care le-am vandut ?”. Daca un cosar traditional, echipat cu o franghie, o bila si o perie, ar incerca sa curete un cos profesional din samota sau inox cu bila, in mod sigur il va strica. Asa m-am hotarat sa aderez la o asociatie profesionala de coserit. Aici am invatat cum se curata cosurile de fum, semineele, centralele termice, sobele; am invatat legislatia, standardele, normele si prescriptiile referitoare la cosurile de fum si activitatea de coserit. Nu este deloc simplu. Am dat examene si am reusit sa ma autorizez. Nu toti membrii sunt autorizati. Am creat o echipa, ne-am dotat cu scule profesionale, am creat site-uri si ne-am apucat de treaba.”

Asadar, domnul Adrian a trebuit sa tina pasul cu evolutia tehnologiei. Totodata, el este furios pe oamenii care acorda o importanta tot mai scazuta coseritului. Anual, in medie de 14% din incendiile care se produc in Romania la gospodariile cetatenesti au loc ca urmare a cosurilor de fum defecte sau necuratate.

„Sunt contrariat de faptul ca la serviciile de coserit apeleaza, in proportie de 90%, doar persoanele care au avut ghinionul sa aiba parte de evenimente neplacute (incendii, intoxicari, fum in casa, autoaprinderi). De multe ori intreb clientul: „Cand ati curatat cosul de fum ultima data?”. „Niciodata!” sau „Acum doi ani…”. Nu se mai poate asa! Ne-am modernizat, suntem dotati cu scule profesionale, camera de inspectie video, suntem informati cu tot ce apare nou in domeniul cosurilor de fum, cunoastem legislatia si dorim sa lucram impreuna pentru reducerea riscurilor provocate de cosurile de fum”, a povestit domnul Adrian.

In randul invataceilor, nu cred ca mai exista copil care sa spuna „Cand o sa fiu mare, o sa ma fac cosar, la fel ca tatal meu”. Cu toate acestea, domnul Adrian este optimist: „Meseria de cosar nu va pieri atata timp cat vor exista cosuri de fum”. Asa ca, fii cu ochii pe cosar! Vorba cantecului, Ti-a iesit cosaru-n drum/ O sa ai noroc de-acum!

Barbierul din Focsani

Nici meseria de barbier nu mai este la fel de populara ca in timpul domniei regelui Carol. Unul dintre cei mai batrani barbieri din Romania are 83 de ani si a invatat meserie de la tatal sau inca de la varsta de 10 ani. Nu s-a plans niciodata, pentru ca tot ce a facut pana acum a facut din pasiune. In cazul in care te intrebi daca mai practica, atunci afla ca da! Nea’ Nicu are propriul salon in Focsani. Clientii nu mai sunt atat de multi, dar nici nu se plange. Pentru el, meseria de barbier a fost prima iubire si se bucura ca inca mai poate sa o practice.

Tocilar – o meserie demult uitata

Poate te intrebi ce este acela un tocilar. Ei bine, nu vorbesc aici despre elevii care-si invata lectiile pe dinafara, ci despre acele persoane care se ocupa cu ascutirea instrumentelor de taiat – de tocila.

Nici indemanarea unui tocilar profesionist nu mai starneste interesul astazi. Nea’ Costin este cu adevarat un profesionist! Practica meseria de aproape 20 de ani. O iubeste si o respecta mai mult decat orice. Cat e ziulica de lunga il gasesti la atelierul lui de pe strada Lizeanu din Bucuresti. Si nici nu e scump!

Cizmar – de la opinca-ncoace

In vremurile bune, meseria de cizmar sau de pantofar era la mare cautare. Multi dintre meseriasii vremii isi aveau propriile ateliere, iar oamenii faceau coada la usa lor. Odata cu trecerea anilor, tot mai putini oameni si-au exprimat interesul de a practica aceasta meserie. De altfel, odata cu dezvoltarea productiei pe banda rulanta, tot mai multi au fost aceia care au renuntat la serviciile unui cizmar in favoarea pantofilor cumparati din targ.

Din cauza lipsei de interes din partea cosumatorilor, atelierele de cizmarie ale vremurilor noastre au fost nevoite sa se axeze doar pe lucrari de reparatie. Anii au trecut, criza ne-a lovit si foarte multe ateliere au fost nevoite sa traga obloanele. Putinii care au mai ramas rezista datorita clientilor fideli care din cand in cand mai vin sa inlocuiasca un fermoar. Iar despre o traditie viitoare a meseriei, nici nu se poate vorbi. Astazi nu mai exista tineri care sa-si doreasca sa fie cizmari pentru cativa leuti.

Ceasornicar – arta de a opri timpul in loc

Pun pariu ca ai tinde sa ma contrazici si sa imi spui ca ceasornicarii intalnesti la tot pasul! Ai perfecta dreptate! Dar ai intrat vreodata intr-un astfel de atelier? Vei gasi aici povesti ale secolului trecut care asteapta prafuite in vitrina care da spre strada. In spatele tejghelei plina de surubele, baterii si cureluse vei intalni ochii batranului ceasornicar. Carunt si un pic obosit de atata oprit timpul in loc, iti zambeste si te intreaba cu ce iti poate fi de folos…

Parca totii ceasornicarii se incadreaza in aceeasi tipologie. Prin mainile lor au trecut adevarate comori, care astazi pot valora sute de mii de euro. Dar ei sunt niste oameni modesti, care iti cer doar 2 lei pentru schimbarea bateriei… Asta mi-a amintit ca  trebuie sa ajung si eu urgent la un ceasornicar…e