Jurnal de calatorie – Elvetia

Un vechi edificiu medieval este castelul Ouchy.Originile sale se leaga de episcopia din Lausanne care a dorit sa construiasca un turn pe malul laculului Leman in jurul anului 1170. O suta de ani mai tarziu, locul a fost reconstruit si fortificat pentru a deveni locuinta episcopilor. De-a lungul timpului, castelul a suferit mai multe modificari radicale, ultima fiind intre anii 1889 si 1893, reconstruit in stil neo-gotic. In prezent, functionalitatea castelului a fost modificata, astfel incat fosta locuinta a episcopilor a devenit hotel.

Lausanne gazduieste un muzeu unic, al doilea ca numar de vizitatori din Elvetia, ale carui expozitii sunt foarte diferite. Nu pentru ca exponatele de aici nu spun istorii, ci pentru ca sunt istorii ale performantelor mondiale.

Muzeul Olimpic a fost construit la initiativa lui Juan Antonio Samaranch (marchiz de Samaranch, nascut la Barcelona in 1920), fostul presedinte al Comitetului International Olimpic intre anii 1980 si 2001. Situat pe inaltimea cheiului Ouchy, aflat pe malul lacului Leman, Muzeul Olimpic a fost inaugurat pe 23 iunie 1993, gazduind in prezent expozitii permanente si temporare pe teme sportive.

Incepand cu anul 1915, Lausanne gazduieste sediul Comitetului International Olimpic si principalele institutii legate de miscarea olimpica. Din anul 1994 a fost promovata capitala olimpica, devenind astfel capitala administrativa a sportului mondial. Trecem pe langa Palatul Rumine, cladire in stil renascentist, construit in 1896, acum muzeu si ne plimbam pe bulevardul Mont-Blanc, de unde admiram fantana arteziana –Jet d’Eau, cea mai inalta din lume-apa atinge o inaltime de 140 m., avand o viteza de 200km. (in timpul curgerii apei se vad culorile curcubeului)Plecam spre Gex, unde mai ramanem o noapte, apoi Zermatt ne asteapta!De acolo, dupa –amiaza, vom porni spre Italia, mai precis, spre Boltiere, langa Bergamo.

Ziua de astazi a fost extraordinara!

Tasch, Zermatt, Boltiere

Dupa micul dejun, am dus bagajele la masina si ….la drum. Ne asteapta peste 500 km pana in Italia. Pentru inceput, mergem spre Montreux, trecem prin multe tuneluri, unele mai scurte, altele mai lungi, urcam si coboram muntii Alpi elvetieni si ne indreptam spre Tasch si apoi, spre Zermatt. Drumul este pitoresc. Admiram satele asezate pe versantii muntilor si multa vita de vie. Elvetia este o mare producatoare de vinuri usoare, de masa, albe si rose. Urcam la 2436 m., apoi coboram, pe serpentine, pana la Tasch, care este un orasel asezat intr-o depresiune, la poalele celor mai inalte piscuri alpine, in Valea Mattertal. De aici ne imbarcam in taxiuri electrice pentru a ajunge la Zermatt , statiune de lux , unde accesul motorizat este interzis. Zermatt se afla pe un platou inalt, la poalele varfului muntos Matterhorn(Monte Cervino-4478m.), situat la granita dintre Italia si Elvetia, in Alpii Pennini, unul din cele mai vestite si mai deosebite masive muntoase din lume. Aceasta asezare idilica din valea raului Matter este inconjurata de munti si ghetari care ofera turistilor o panorama fantastica.(sunt 33 de varfuri de peste 4000m. inaltime) Zermatt ne-a surprins cu absenta masinilor , transportul in statiune fiind facut cu trasuri traditionale cu cai impodobiti si cu vizitii in pantaloni scurti de piele. Denumirea de Zermatt provine din Zurr Matte=la/pe pasune. Localitatea are o istorie aparte, strans legata de ascensiunile pe Matterhorn. Primul turist a fost Horace-Benedict de Saussure, care ajunge aici pe la 1790, venind dinspre Alpii Italieni si gasind aici un sat de pastori. Multi ani mai tarziu, in 1865, Matterhornul scoate localitatea din anonimat in urma primei ascensiuni reusite pe munte, realizata de Edward Whymper, care impreuna cu o echipa de 7 alpinisti s-a incumetat sa atace varful comparat cu Himalaya si reusind s-o faca in cele din urma, venind pe creasta nord-estica. Aceasta victorie asupra ultimului varf alpin necucerit a insemnat si o mare tragedie fiindca pe drumul de intoarcere au murit 4 din cei 7 alpinisti, Whymper salvandu-se in ultimul moment.Nu se poate sa nu-ti atraga atentia casele vechi sau noi , construite din lemn cu busteni scobiti , in care infloresc muscatele. In centru, langa biserica Sf. Vincenz si muzeul Matterhorn, te intampina Fantana Marmotelor cu o apa rece ca gheata. Am hoinarit prin oras, fotografiind spiritul orasului, multimea de turisti, dar mai ales Matterhornul. Am admirat magazinele de suveniruri, unde vacutele din ceramica sunt la mare cautare, am cumparat cateva maruntisuri si ne-am indreptat spre Tasch. Ne-am ocupat locurile in autocar si am pornit spre Italia. Am urcat la 2436 m. si , cand sa facem fotografii de grup, a inceput o ploaie torentiala , care ne-a zadarnicit toate planurile. Am fost totusi bucurosi sa vedem o marmota, pe care ne-am grabit s-o fotografiem, doar ne aflam in tinutul marmotelor….

Am trecut prin niste serpentine ametitoare si , dupa sute de kilometri, am trecut in Italia. Peisajul este asemanator cu cel de pe Coasta de Azur, cu case pitoresti, pajisti perfect tunse si multe, multe flori. In jurul orei 20 , am intrat in localitatea Boltiere, dupa ce am trecut prin Milano, Bergamo si numeroase localitati mai mici. Am fost cazati la un hotel nou si elegant –Villa Rosa.

Verona-Padova-Venetia-Lipice

A doua zi , odihniti, entuziasmati, am plecat spre Verona. Nu am avut prea mult timp la dispozitie , asa ca ne-am rezumat sa vizitam doar cateva obiective turistice ale orasului. Primul popas l-am facut la casa Julietei, unde am admirat balconul Julietei si statuia in bronz a acesteia din curtea interioara a palatului. Erau atat de multi turisti , incat nu am reusit sa urc la balcon. Altadata…Printre turisti circula vorba ca aceasta nu ar fi adevarata casa a Capuletilor si ca balconul nu era acela in care sta Julieta, privind in jos , spre iubitul ei, Romeo. Ne-am indreptat spre Piazza delle Erbe, in centrul careia se afla fantana Madonnei Verona, protectoarea orasului. Din piata se vede Palatul Maffei(1668), deasupra sa fiind sculptate 6 divinitati “pagane”:Hercule, Giove, Venere, Mercurio, Apollo si Minerva, iar in fata Coloana Sf. Marcu cu leul veronez, emblema orasului , iar alaturi Torre del Gardello(1370). Am trecut prin Piazza dei Signori cu statuia lui Dante Alighieri, facuta din marmura de Carrara , inalta de cca. 3 metri , opera a sculptorului Ugo Zannoni. Pasii nostri se indreapta apoi spre mormintele Scaligerilor, familia care a guvernat timp de secole orasul, construite in stil baroc si decorate cu elemente vegetale. Se apropie ora inapoierii la autocar, pentru a pleca la Padova, asa ca ne grabim spre Piazza Bra pentru a vedea Arena Romana, cea de a treia ca dimensiune din Italia, dupa Colosseumul din Roma si Arena din Capua, construita in secolul I i.Hr., cu o capacitate de 25.000 de mii de locuri.

Ajunsi la Padova, autocarul ne-a lasat aproape de Prato della Valle, cea mai mare si mai renumita piata a orasului si cea de a doua ca marime din Europa dupa Piata Rosie din Moscova, inconjurata de un canal cu apa si impodobita cu numeroase statui si fantani arteziene. Am trecut pe langa biserica Santa Giustina si ne-am indreptat spre principala atractie turistica a orasului-Basilica San Antonio. Am facut turul catedralei , oprindu-ne langa moastele Sf. Anton, protectorul orasului Padova si al copiilor , ne-am rugat si , dupa o poza de grup, ne-am grabit spre Venetia.

Dupa o placuta croaziera pe Marea Adriatica, vaporetto ne-a lasat in apropierea Palatului Dogilor. Pe o caldura inabusitoare, ne indreptam spre Piata San Marco, pe care Napoleon a numit-o “receptia cea mai frumoasa a Europei”. Piata este inima vie a Venetiei, inspre care se indreapta, pe niste stradute inguste, anual, milioane de turisti, veniti sa vada unele din cele mai mari minuni arhitectonice ale lumii: Palatul Dogilor, Basilica San Marco, Biblioteca Nazionale Marciana construita de Jacopo Sansovino, Torre dell’Orologio (Turnul cu ceas), Procuratura, Clopotnita San Marco, Puntea Suspinelor, aflata in spatele Palatului Dogilor, Podul Rialto etc.

Am vizitat Basilica San Marco, una din cele mai bune exemple de arhitectura bizantina. Datorita formei opulente, decorata cu mozaic bizantin si datorita statutului sau de putere si bunastare ca simbol venetian, a mai fost numita si Biserica de aur.(Chiesa d’Oro) Deasupra usii centrale se afla un mozaic poleit cu aur ce reprezinta Judecata de Apoi. In partea de sus a bisericii sunt statuile a 4 sfinti razboinici si a lui San Marco care vegheaza asupra orasului.Deasupra ferestrei centrale a fatadei, sub statuia lui San Marco, se afla leul inaripat, (simbolul bisericii) iar in mijlocul balconului se afla caii romani. Alaturi de basilica, se ridica maiestuos Palatul Dogilor. Nu il vom vizita in interior(l-am vazut in 2008), dar doamna Elena Dumitrescu , ghidul nostru , ne da cateva detalii despre uriasa constructie, care se intinde inspre apele lagunei si inspre catedrala San Marco cu care este alipit printr-un perete. Structura fatadelor dinspre piata si dinspre Piata San Marco constituie un obiect de uimire si admiratie pentru cei care stiu sa priceapa splendorile arhitecturale. Cea mai veche fatada a palatului, aceea in stil gotic, cu porticul in arcade si cu logiile primului etaj si apoi zidurile pline cu ferestre dispuse rarit au un aspect aerian si ireal de parca ar pluti spre cer , aspect pe care constructorii l-au obtinut de la arhitectura bizantina, innoind goticul clasic cu cel venetian. Arhitectura palatului este ajutata splendid de sculptura. Capitelurile dinspre chei cu reliefurile lor infatisand lunile anului, zodiacul,virtutiile si viciile , animalele si oamenii –in viziunea tipica a evului mediu – sunt superbe. Fatada care da spre un canal mic si care are elemente de Renastere, atrage atentia turistilor prin “Puntea suspinelor”, care leaga Palatul Dogilor cu inchisorile construita in secolul al XVII-lea.

Pe stradute inguste, la umbra, trecem spre Podul Rialto, obiectiv turistic important. Este cel mai vechi pod peste Canal Grande si probabil cel mai cunoscut din oras. A fost construit intre 1588 si 1591 si a fost singura modalitate de a traversa canalul pe jos. De o parte si de a alta a podului, se insira magazine , ca pe vremea lui Canaletto, precum si restaurante, unde turistii isi astampara foamea si setea. Podul este plin de oameni. Cu greutate imi fac loc spre mijlocul podului pentru a fotografia Canalul Grande cu gondolele lui, canal cu o lungime de 3.5km.,30-90m. latime si 5m. adancime. Este incantator, contribuind la magia unuia din cele mai frumoase orase din lume. De la Podul Rialto, fiecare se duce, timp de 2 ore, unde doreste. Impreuna cu Doina, prietena mea din Bucuresti, o pornim la intamplare prin Venetia. Admiram cladirile, bisericile, statuile, podurile, ascultam cantecele gondolierilor , mancam inghetata si ne indreptam spre locul de intalnire cu ghidul nostru,d-na Elena. Un vaporetto ne duce inapoi la debarcaderul Tronchetto, unde ne astepta autocarul. Plecam spre Slovenia, mai precis spre Lipice, o localitate vestita pentru scoala de antrenament a renumitilor cai lipitani. Dezamagire! La hotel avem camere la etajul 3 si liftul nu functineaza. Ne-am luat strictul necesar, restul bagajelor ramanand in autocar si, urcand pe scari, i-am blagoslovit in gand pe cei de la receptie, care de 2 saptamani, nu au reusit sa repare liftul. Ne culcam. Maine, mergem la pestera Postojna, la Liubljana, apoi la Budapesta.

– VA URMA –

To view this photo slideshow you need to have Flash Player 9 or newer installed and JavaScript enabled. This flash photo slideshow gallery was created with PhotoSnack in a couple of minutes.