Organismul uman reuseste sa produca si sa elimine caldura, astfel incat aceasta va avea asa numita temperatura normala, care este intre 36 ºC si 37,5 ºC.
Organismul uman detine capacitatea de a se adapta factorilor de mediu externi, pentru ca, de exemplu, temperatura corpului uman sa isi pastreze valorile normale, in mod constant, daca nu apar factori in mediul ambiant care sa modifice acest lucru.
Temperatura poate fi masurata prin aplicarea unor dispozitive speciale (termometre) ce vor fi aplicate/ introduse in diverse locuri ale corpului indicate de producatorul termometrului (cavitatea bucala, ureche, zona axilara/ subrat, zona rectala, sau zona fruntii). Termometrele utilizeaza diferite unitati de masura: fie in grade Fahrenheit (ca in multe state anglofone, Statele Unite ale Americii), fie in grade Celsius (unitatea de masura standard in majoritatea statelor din Europa).
Daca temperatura mediului ambiant scade, atunci organismul are doua solutii de urgenta pentru a metine caldura corpului:
1. activarea musculaturii scheletice, ceea ce determina ca intr-o prima faza sa apara tremuraturile musculare,
2. redistribuirea sangelui, prin mecanisme reflexe de reglare, preferential catre organele interne, vitale pentru supravietuirea organismului (inima, plamani, creier, etc.), ceea ce face ca din aceasta cauza irigatia si temperatura zonelor periferice ale corpului (piele, muschi, membre) sa scada. In acest caz tegumentele devin reci, livide (marmorate alb-albastrui) si vor lua aspectul „pielii de gaina/ gasca” prin ridicarea acesteia in jurul firelor de par.
Severitatea efectelor produse organismului de catre frig depinde de urmatorii factori:
• intensitatea frigului – efectele nocive se instaleaza incepand de la o temperatura de +4ºC, pana la – 0 ºC, dar, in anumite circumstante, temperaturi cuprinse in intervalul de temperatura +12 ºC, pana la +18 ºC pot fi periculoase pentru organism,
• durata expunerii la frig,
• calitatea mediului ambiant – reprezentata de:
– umezeala aerului: aerul fiind un rau conducator de caldura, frigul uscat are o putere mai mica de racire asupra organismului, decat frigul umed, deoarece puterea de racire a apei este de 25 de ori mai mare decat a aerului (aerul umed favorizeaza instalarea efectelor frigului, prin accelerarea pierderii de caldura corporala),
– curentii de aer (vantul) – accelereaza pierderea de caldura a organismului,
* suprafata de corp expusa – daca frigul afecteaza:
– doar o suprafata limitata/regiune, apar degeraturile,
– intreg corpul, in ansamblul sau, apare hipotermia,
• varsta – copiii si batranii sunt mai expusi decat adultii tineri antrenati (obisnuinta cu frigul/ calirea la frig are un rol protector impotriva temperaturilor scazute),
• expunerea unor zone ale corpului considerate ca fiind mai usor de afectat, in mod natural, de actiunea la frig: nasul, urechile, pometii obrajilor, barbia, mainile, picioarele, sanii la femei, penisul si scrotul la barbati,
• imbracaminte si incaltaminte neadaptate/ neadecvate conditiilor climaterice sau care stanjenesc circulatia sangelui,
• altitudinea – la mari inaltimi aerul este rarefiat si concentratia oxigenului scazuta, ceea ce favorizeaza aparitia afectiunilor datorate frigului,
• imersia prelungita in apa – in apa cu temperatura de 20 ºC, dupa cateva ore, se poate inregistra o scadere apreciabila a temperaturii corpului. Numai in apa cu temperatura cuprinsa intre 23 – 25 ºC este posibil ca omul sa-si mentina temperatura normala a corpului o perioada mai lunga de timp.
• consumul de alcool,
• consumul de droguri,
• fumatul,
• unele afectiuni – boli ale arterelor, varicele, boli ale inimii, anemiile, etc.,
• traumatizatii.
Simptomatologia, complicatiile, tratamentul si prognosticul trebuiesc detaliate separat pentru degeraturi fata de hipotermie.