Adina Nanu si pisicile sale aristocrate 

O intalnire cu opera Adinei Nanu e totdeauna o sarbatoare , un exercitiu terapeutic Autoarea recentei expozitii deschisa la Galeria Galateea a studiat desenul si pictura cu Nicolae Darascu , Jean Al. Steriadi si Cecilia Cutescu-Storck si sculptura cu Ion Lucian Murnu si Theodora Cernat-Popp . Din istoria si teoria artei pe care le-a predat decenii de-a randul Adina Nanu a ales costumul.

Apoi a reusit sa converteasca povestea vestmintelor intr-o veritabila baza de date , alcatuita in special pentru studentii de la scenografie si design vestimentar . Pentru domnia sa , la alt nivel , al simturilor , si pisicile sunt modele pentru cum trebuie traita viata , cu gratie in miscari , savurand cu evidenta placere mancarea si somnul si provocand mangaieri. Dar pe cand monumentele se cer supradimensionate pentru a fi vazute de multime , pisicile , daca sunt marite peste masura , devin tigri infioratori , pe langa care omul se simte soricel . Ca urmare , in expozitie pisicile apar in marime naturala sau eventual micsorate , pe cand toate celelalte lucrari sunt gandite pentru a fi marite la scara monumentala .

Actuala personala reface un traseu ideatic distins , avand in vedere insasi genericul acesteia , un alt gen de manifest liric , o posibila incursiune in universul plin de surprize al felinelor . Adina Nanu a invatat de la maestrii sai cum trebuie sa lupti pentru ca visele sa lase urme pe cerul existentei tale , si mai ales , ca frumosul sta uneori ascuns in scorbura vremii. Esential e sa stii sa ti-l apropii . Pe de alta parte , din peregrinarile sale pe taramul artei universale , creatoarea s-a-ncredintat ca lumea nu trebuie judecata arbitrar , surprinsa in penumbra culpei fatidice , ci , dimpotriva , ea merita mai multa toleranta si mai putina ingratitudine . Asa cum a gandit-o si prezentat-o publicului , expozitia are substanta si concretete a gestului ( v. varietatea formelor si a titlurilor , raportate la suma materialelor folosite : grafica , metal , fotografie ) .

Fara a incerca sa fie ostentativa , depasind cliseele , expozitia seamana cu un fruct cu arome indelung pregatite . Pisicile ce o populeaza sunt surprinse in ipostaze extrem de sugestive , ele nu vor sa tulbure nici linistea artistei si nici pe aceea a privitorilor . Sunt atat de vii , incat par a fi nascute dintr-un lut fermecat . Judicios spatializate micile vietati cuceresc prin mirarea din privirile lor . Insotitoare fidele , ele amintesc de un lacas al inocentei pierdute , cat si de alte lucruri uitate undeva in scrinul melancoliilor noastre . Cu rabdare si pasiune Adina Nanu a redimensionat un intreg spatiu expozitional , transformandu-l intr-unul al tihnei si reveriei . Privindu-i lucrarile cineva poate avea sentimentul intrarii intr-o duminica fara sfarsit , unde gandurile sunt lasate sa circule liber , fara cenzura , fara ingradiri de culoare .

Pentru Adina Nanu , timpul , pe urmele lui Blaga , izvodeste minuni , ne surade intelept, dornic ca ceilalti sa inteleaga luminile ratiunii , sa stie sa citeasca un anume semn , o pata de culoare .Personajele ei inving teama iesirii la rampa si , intr-un anume sens , inchipuie un dialog personal cu memoria , cu visele , si nu in ultimul rand , cu acele dorinte inca neimplinite . Povestile sale plastice respira aerul suav al domnitelor de demult , la ceasul cand toamnele inaltau coloane de frunze iar chiparosii isi raspandeau miresmele peste crestetul orelor .