Ai aflat ca esti insarcinata! Esti invadata de bucurie, entuziasm, dragoste si nerabdare. In pantecele tau creste o mica fiinta, un mic omulet. Tu si el formati un organism unic din punct de vedere psihic si biologic, inca de la momentul conceptiei si pana cand cel mic este in stare sa se deplaseze singur.
In perioada in care eram eu insarcinata, citisem intr-o carte ca momentul care urmeaza imediat nasterii bebelusului – taierea cordonului ombilical – reprezinta separarea definitiva a mamei de fat. Ca orice gravida, eram mult mai sensibila emotional si, de fiecare data cand citeam aceste randuri, siroaie de lacrimi imi curgeau pe obraji. Ma speria ingrozitor acel gand al separarii dintre mama si nou-nascut. Este de neconceput: sa porti 9 luni in pantec bebelusul pe care il astepti atat de mult, sa fiti conectati atat de intim in toata aceasta perioada, pentru ca apoi sa fiti despartiti! Este infiorator de trist. Cum sa nu te pufneasca plansul?
Si ceea ce am citit in acea carte este, din pacate, adevarat! Acest lucru se intampla, fara prea mari exceptii, in orice spital din Romania, fie el de stat sau privat. Imediat dupa nasterea celui mic, acesta este luat de langa mama lui, considerandu-se mai important ca nou-nascutul sa fie masurat si cantarit, decat sa fie lasat alaturi de mamica (de parca ar fi mai lung sau mai scurt, mai gras sau mai slab dupa 30-40 de minute…).
Si dupa toate aceste manevre, bebelusul este dus pe sectia de nou-nascuti, in timp ce proaspata mamica merge in salonul de lauze. Cei doi sunt despartiti unul de altul! Amandoi sufera! Au asteptat 9 luni sa se intalneasca, sa se priveasca, sa se atinga si acum nu se pot bucura cu adevarat de aceste momente. De ce se intampla acest lucru cu un nou-nascut sanatos? Care este argumentul?
Supravegherea bebelusului si ferirea lui de infectii? Acesta nu este un motiv justificat pentru ca, prin alaptare, mama ii ofera anticorpii de care are nevoie pentru a lupta cu microbii pe care ii poate contacta in spital. El este protejat alaturi de mama lui, nu pe sectia de nou-nascuti. Posibilitatea mamei de a se odihni? Fals, pentru ca, datorita secretiei prolactinei (hormonul care produce laptele), mama care alapteaza are un somn mai odihnitor, deci cel mai bine este sa stea cu nou-nascutul ei.
Oricare ar fi motivatia cadrelor medicale, cert este ca separarea copilului sanatos de mama lui dupa nastere este o teorie gresita, pentru ca defavorizeaza instalarea lactatiei si atasamentul precoce dintre cei doi. Exista si alte efecte, cum ar fi: scaderea imunitatii copilului, cresterea hormonilor de stres, temperatura mai scazuta a corpului, respiratie cu pauze, ritm cardiac neregulat, somn anormal, hiperactivitate si chiar depresie.
Nou-nascutul are nevoie de trei lucruri: caldura bratelor mamei, mancare si siguranta data de prezenta mamei. Toate trei sunt satisfacute prin alaptare.
Si atunci care este cel mai important lucru pe care trebuie sa il faci ca mama imediat dupa nastere? Evident, sa ceri bebelusul cu tine in salon cat mai repede si, daca se poate, sa nu-l mai dai de langa tine!
Perioada imediata dupa nastere este cea mai grea perioada pentru nou-nascut (trecerea de la viata intrauterina, acvatica, la cea extrauterina, terestra), fiind denumita perioada „sensibila”, cand copilul simte toti stimulii la maximum. El are nevoie de restabilirea legaturii cu mama, prin contact cutanat catararea copilului la san, supt, si, regasind siguranta, sa adoarma fericit langa mamica lui.
Prin alaptare si contact piele-pe-piele se faciliteaza formarea de hormoni in organismul mamei, care induc afectiune si nevoia de protejare a copilului, oglindite in limbajul infraverbal intre mama si copil (contact ochi-ochi), un adevarat dialog care declanseaza schimbarea trasaturilor fetei, miscari, atingere, verbalizare din ambele parti, asigura homeostazia functionarii organismului nou-nascutului, stabileste o legatura profunda cu copilul, iar pentru mama inseamna o daruire totala.
Primele doua saptamani de lactatie sunt cruciale pentru succesul alaptarii. Ce trebuie sa stii pentru ca initierea alaptarii sa se faca corect in orice conditii, indiferent de politica maternitatii si care sunt metodele prin care se stimuleaza lactatia?
Cel mai important este sa pui copilul la san cat mai repede dupa nastere, in primele 2 ore, atunci cand este cel mai activ, cu un reflex puternic de supt. Caldura corpului tau ii asigura nou-nascutului confortul termic. Hormonii care se produc in corpul tau atunci cand iti atingi copilul (prolactina si occitocina) se produc intr-o concentratie atat de mare, ca niciodata mai tarziu, ajutand la instalarea unei lactatii suficiente si de durata.
La scurt timp dupa nastere (dupa 30 de minute) nou-nascutul incepe sa se catere spre san, fiind atras de mirosul areolei mamare (glandele areolei secreta o substanta cu un miros asemanator lichidului amniotic). Gaseste sanul si acum va suge cel mai corect, neavand dificultati de supt mai tarziu.
Avantajele alaptarii precoce:
– contactul fizic al mamei cu nou-nascutul imediat dupa nastere stimuleaza formarea hormonilor care produc laptele, asigurand instalarea rapida si de durata a secretiei lactate, ajuta la eliminarea placentei, fundamenteaza atasamentul precoce mama-copil;
In concluzie, de noi, mamicile, depinde daca taierea cordonului ombilical reprezinta sau nu separarea definitiva a cuplului mama-bebelus. Parerea mea este ca nu. Simbioza dintre mama si copilasul ei continua prin alaptare, iar contactul timpuriu dintre ei are un rol covarsitor pentru a putea realiza acest lucru. Bucurati-va si voi de aceste momente alaturi de bebelusul vostru. Eu am facut-o si va asigur ca merita.
Alaptarea este foarte importanta, atat pentru copil, cat si pentru mamica. Afla de ce este bine sa alaptezi!