Alcoolismul reprezinta dezvoltarea unui comportament neadecvat datorita consumarii timp indelungat a unei cantitati excesive de alcool.
Alcoolismul este o boala cronica care poate fi recunoscuta usor datorita semnelor fizice si simptomelor, care sunt proportionale cu severitatea bolii. Consumul unei mari cantitati de alcool determina aparitia intoxicatiei acute, afectarea diferitelor organe, dependenta fizica si sindromul de abstinenta la intreruperea acestuia. Pe langa alcool, si alti constituenti gasiti in bauturile alcoolice pot contribui la deteriorarea organismului prin consum excesiv: metanol, aldehide, fenoli, taninuri, fier, plumb, cobalt.
Exista numerosi factori de risc care pot duce la consumul de alcool. Anumite tipuri de personalitati sunt dispuse catre consumul de alcool: personalitatea schizoida (caracterizata prin izolare, insingurare, timiditate), personalitatea depresiva, persoanele imature din punct de vedere sexual.
Importanta factorilor genetici in alcoolism este sustinuta de studii pe familii, pe gemeni si pe infiati. Rudele apropiate ale alcoolicilor fara alte afectiuni psihiatrice au riscul de a suferii aceasta tulburare de aproximativ patru ori mai mare.
Alti factori care predispun la consumul de alcool sunt: utilizarea concomitenta a substantelor psihoactive, nicotina, procurarea alcoolului cu usurinta, istoric familial de abuz de alcool, barbat tanar, necasatorit, perioada de adolescenta, anturajul.
Problemele care pot aparea in cazul consumului de alcool sunt: anxietatea, depresia, insomnia, izolarea sociala, modificari ale aspectului socio-profesional, probleme legate de abuz la adresa sotiei si al copiilor, dificultati in mentinerea locului de munca datorita absentelor sau a intarzierilor, episoade de amnezie (cand se trezeste pacientul nu isi mai aminteste ce s-a intamplat in perioada de betie).
Manifestarile clinice induse de alcool sunt: gastro-intestinale (durere abdominala, ulcer peptic, cancer gastric, pancreatita acuta si cronica, scaderea poftei de mancare, greata, varsaturi, steatoza hepatica, hepatita cronica si ciroza hepatica); cardiovasculare (hipertensiune arteriala, aritmii, cardiomiopatii); respiratorii (bronhopneumopatie obstructiva cronica – in general, alcoolici sunt si mari fumatori); osteoarticulare (artropatie gutoasa acuta sau prezenta de tofi gutosi); genito-urinare ( impotenta, menstre neregulate, atrofie testiculara); metabolice (hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie); cutanate ( vanatai in diferite stadii de vindecare datorita unor accidente, traumatisme); neuromusculare ( miopatie, atrofie corticala, afectarea memoriei recente, neuropatie periferica).
Un gram de alcool are aproximativ 7.1kcal si un pahar contine intre 70 si 100 kcal de etanol si alti hidrocarbonati. De aceea 8 pana la 10 pahare pot produce peste 1000 kcal pe zi, dar acestea sunt lipsite de factori nutritivi, cum ar fi minerale, proteine si vitamine. Orice vitamina care se absoarbe in intestinul subtire sau care este stocata in ficat poate fi deficienta la alcoolici, in ciuda unei nutritii aparent bune (acidul folic, vitamina B6, B1, B3 si vitamina A). Datorita deficientei in dieta pot exista scaderi ale nivelurilor sanguine de potasiu, magneziu, calciu, zinc si fosfor. Scaderea nivelului de potasiu poate da paralizie musculara periodica si lipsa reflexelor. Deficientele in magneziu pot determina senzatia de vedere prin ceata si alte simptome neurologice, hipocalcemia (calciul scazut) poate determina tetanie si slabiciune.
Din cauza ca multi bautori beau ocazional in exces, o patologie temporara legata de alcool este comuna la nealcoolici. Perioada consumului masiv de alcool este cuprinsa intre sfarsitul adolescentei si varsta de treizeci de ani, cand o treime pana la jumatate din cei care beau trec prin anumite dificultati izolate legate de alcool, sociale, profesionale sau de sofat.
In functie de cantitatea de alcool din sange, acesta poate determina: 50mg/dl alcool in sange – sedare, 50-150 mg/dl – coordonare scazuta, 150-250 mg/dl – intoxicatie acuta (delirium), 300-400 mg/dl pierdera constientei, > 400mg/dl – poate fi fatala.
Tratamentul in dependenta de alcool consta in principal in abandonarea consumului, combaterea complicatiilor si modificarea stilului de viata. Acesta se face in spital sau in ambulator in functie de severitatea dependentei, de situatia sociala, de starea generala a pacientului. Importanta este si psihoterapia de grup care da cele mai bune rezultate.