Fiecare viata traita prin fiecare carte citita ne face mai umani

Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca tema buclei temporale este mult mai raspandita in science-fiction. M-am gandit putin insa si mi-am dat seama ca, cel putin in ceea ce priveste romanele cu aceasta tema, putem vorbi de minunatul Replay al lui Ken Grimwood (aparut la noi de editura Nemira) si de recentul – si foarte laudatul – Life After Life de Kate Atkinson. Si cam atat. Probabil ca filmele si serialele vazute de-a lungul vremii sunt de vina pentru aceasta impresie; din pacate, majoritatea acestora exploreaza superficial aceasta tema (o exceptie o reprezinta Groundhog Day / Ziua cartitei).

Nu acelasi lucru se poate spune si despre The First Fifteen Lives of Harry August, formidabilul debut al lui Claire North (de fapt, se pare ca Claire North este pseudonimul unei celebre scriitoare britanice, ceea ce ma face extrem de curios). Harry August este unul dintre putinii oameni nemuritori, el facand parte din „kalachakra” sau „ouroborans”, fiinte binecuvantate – sau blestemate; depinde de perspectiva fiecaruia – sa renasca dupa moarte in acelasi corp, nou-nascut, dar cu toate amintirile din viata precedenta intacte. Harry incepe fiecare viata prin a fi adoptat de catre modesta familie August, insa in cea de-a doua viata, cand amintirile vietii precedente il vor asalta in totalitate incepand cu varsta de 3 ani, Harry va fi internat in ospiciu, unde va ajunge pana la urma sa se sinucida. A treia viata va insemna multiple cautari, prin toate culturile si religiile lumii, fara a gasi vreun raspuns in legatura cu ceea ce este el. Abia in cea de-a patra viata va reusi sa intre in contact cu misteriosul club Cronus, de unde afla ca mai exista si altii asemanatori cu el, oameni care au trait uneori zeci de vieti. Indiferent de ceea ce fac, ouroboranii se trezesc dupa moarte in acelasi corp, nou-nascuti, exact in ziua cand s-au nascut si in viata precedenta. Exista doar doua posibilitati de scapare. Una din ele o reprezinta „uitarea”, prin care se aplica anumiti curenti electrici asupra creierului inainte de moarte, astfel incat ouroboranul va renaste fara amintirile acumulate in vietile anterioare. A doua este distrugerea fatului inainte de a se naste, ceea ce va determina disparitia definitiva a ouroboranului, atat din viata in care a fost distrus, cat si din toate cele viitoare. Desi uciderea definitiva este cel mai important tabu al ouroboranilor, acestia isi ascund in general „punctul de origine”, deoarece cunoasterea locului si datei nasterii ii pot duce la disparitia totala, facandu-i in acelasi timp vulnerabili la santaj.

Ca toti ceilalti ouroborani, Harry August traieste mereu in aceeasi perioada. Astfel, el se naste exact in aceeasi zi a anului 1919 si, daca moare de batranete, decesul survine undeva in jurul anului 2000, ca urmare a unui mielom multiplu. Insa ouroboranii nu sunt limitati doar la secolul XX. Ei exista inca din epoca Babilonului si pana in viitorul omenirii si pot comunica intre ei, chiar daca vietile le sunt despartite de secole sau milenii. Daca se doreste comunicarea cu trecutul, atunci un copil ouroboran ii va transmite ceva unui batran ouroboran aflat pe moarte. Iar cand acesta va renaste, cu 75 de ani in urma, va deveni din nou un copil ouroboran, care ii poate transmite mesajul unui alt batran si tot asa, mai departe. Astfel, un mesaj cu originea in 1975 poate calatori in 1900, apoi in 1825, 1750 si tot asa, pana in Grecia Antica. Comunicarea cu viitorul este mai simpla si de obicei se desfasoara prin mesaje inscrise pe pietre plasate in locuri convenite dinainte, care vor putea fi citite de ouroboranii din viitor.

Un astfel de mesaj din viitor va schimba radical atat vietile lui Harry, cat si cele ale tuturor ouroboranilor. Mesajul primit de catre Harry August pe patul de moarte de la o fetita de 6 ani spune ca „Lumea moare. Asa cum trebuie sa se intample. Dar moartea lumii este tot mai rapida, iar de vina este unul dintre noi.” Se declanseaza astfel o cursa contra cronometru a lui Harry impotriva apocalipsei, o cursa desfasurata pe parcursul mai multor vieti in care August incearca sa gaseasca anomaliile care sa-i arate cine isi foloseste cunoștințele pentru a schimba viitorul si, astfel, pentru a distruge lumea.

Cartea ne prezinta secvente din primele 15 vieti ale lui Harry August, si in ciuda celor doar 400 de pagini, reuseste sa dea fiecareia din aceste vieti profunzime si individualitate. Aceste vieti succesive sunt o minunata ocazie pentru scriitoare de a explora individualitatea fiecaruia si relatiile cu ceilalti, binele si raul, razboiul si pacea, nasterea si moartea, iubirea si ura sau stiinta si religia. Cu totii ne intrebam cum ar fi fost daca am fi ales altceva intr-un moment sau altul al vietii, iar aceasta carte chiar ne aseaza in astfel de vieti fictionale. Ma gandesc ca, poate, impresia de familiaritate pe care mi-a produs-o romanul se trage si din faptul ca am retrait in minte de multe ori propria viata. Cred ca un rol important in impactul atat de puternic pe care cartea il are asupra cititorilor e jucat de structura extrem de alambicata si complexa, dar foarte usor de citit in acelasi timp. Aceasta structura ne poarta – aparent fara o logica aparenta si fara vreo ordine cronologica – dintr-o viata a lui Harry August in cealalta, pentru ca la sfarsit sa avem impresia ca ne-am nascut si noi alaturi de cele 15 nasteri ale lui Harry, ca am trait si noi alaturi de cele 15 vieti si ca am murit si noi cele 15 morti ale personajul principal. Si, daca tot am ajuns la personajul principal, trebuie sa observ ca, pentru nici un moment din cele 15 vieti ale lui, acesta nu este plictisitor, pentru ca e o adevarata placere sa-l descoperi pe Harry, un personaj care nu inceteaza nici un moment sa fie un om normal, decent, plin de defecte, dar si de calitati, care nu-si va pierde niciodata umanitatea, in ciuda circumstantelor extraordinare in care traieste si a faptului ca de actiunile lui poate sa depinda soarta lumii. Iar relatia dintre Harry si antagonistul lui este atat de complexa, cum numai o legatura care a evoluat pe parcursul mai multor vieti poate fi.

The First Fifteen Lives of Harry August are toata rigurozitatea intelectuala necesara uneia dintre cele mai reusite carti science-fiction din toate timpurile, insa in acelasi timp are o proza, o structura si personaje care o ridica cu multa peste media a ceea ce se scrie, in general, in literatura speculativa. The First Fifteen Lives of Harry August este cea mai buna carte pe care am citit-o in 2014 si cu greu va fi depasita de vreo lectura viitoare..