Vineri, 26 august 2011, începând cu ora 13.00, va avea loc o acţiune de solidarizare cu Libia liberă în faţa ambasadei acestei ţări la Bucureşti din str. Aviator Zorileanu nr. 58

Despre scandaloasa şi ruşinoasa complicitate a României cu regimurile dictatoriale care s-au dedat la violente reprimări ale demonstranţilor pentru libertate în ţările arabe am mai scris aici.

Preşedintele Traian Băsescu şi ministrul de externe Theodor Baconschi s-au arătat prietenii loiali ai lui Muamar Ghaddafi din Libia, de Bashar Al- Assad din Siria şi de Hosni Mubarak din Egipt.

Muamar Ghaddafi şi prietenul său, Traian Băsescu

Masacrele oribile şi violenţa guvernelor acestor ţări împotriva cetăţenilor lor au generat reacţii de condamnare unanime în lumea democratică. Ţara care rămâne excepţia, spre ruşinea şi revolta partizanilor libertăţii şi democraţiei din ţara noastră.

Poate că anumite interese economice ar fi legitimat anumite relaţii cu regimurile dictatoriale din ţările arabe. Mulţi alţi lideri din ţări democratice au cultivat relaţiile cu regimuri precum cel al lui Ghaddafi. Culpa morală şi politică a administraţiei de la Bucureşti apare o dată cu lipsa de reacţie alături de comunitatea internaţională în condamnarea represiunii sângeroase la care au recurs aceste regimuri împotriva propriilor cetăţeni atunci când aceştia au ieşit în stradă pentru libertate şi reforme democratice.

Un documentar impresionant despre revoluţia din Libia şi răspunsul brutal al regimului Ghaddafi. În ciuda acestor evenimente, statul român tace, nu recunoaşte Consiliului Național de Tranziție al Libiei Libere menţinând relaţii diplomatice cu Libia chiar şi în aceste ultime zile…

Un stat membru al familiei democratice a Uniunii Europene şi al alianţei NATO trebuie să îşi asume şi rolul de exportator de democraţie. Cel puţin nu poate rămâne indiferent faţă de atrocităţile care au loc împotriva cetăţenilor oriunde s-ar întâmpla acestea în lume. Indiferenţa este echivalentă cu complicitatea şi reprezintă nu doar o gravă culpă morală, ci şi una politică.

Angajamentele noastre ca membri a UE şi NATO ar trebui să genereze un tip de comportament din care să rezulte ataşamentul nostru veritabil la valorile acestor structuri internaţionale. Nu putem fi democraţi cu jumătăţi de măsură. Nu putem fi şi cu NATO şi cu UE, dar în acelaşi timp şi cu Muamar Ghaddafi sau cu Bashar Al-Assad din Siria când acestora li s-a cerut răspicat demisia de către democraţiile reper.

Iată aici o declaraţie a purtătorului de cuvânt al NATO, Oana Lungescu

Conferinţa de presă a NATO, din 19 iulie 2011, despre ultimele evoluţii ale situaţiei din Libia, cu participarea Oanei Lungescu, purtător de cuvânt

Mişcarea Verzilor a reacţionat încă din 24 martie 2011 faţă de atitudinea descalificantă a preşedintelui Băsescu şi a diplomaţiei române în ce priveşte situaţia din Libia.

Am arătat în acel comunicat că “România a ratat şi cu ocazia intervenţiei motivate umanitar din Libia posibilitatea de se arăta fidelă principiilor democraţiei şi respectării drepturilor omului. Suveranitatea unui stat nu poate servi drept scut masacrării propriilor cetățeni. Atunci când un regim recurge la reprimarea sângeroasă a celor care cer reforme democratice, comunitatea internațională este îndreptățită să intervină.”

Rebelii din Libia au dedicat victoria lor demonstranţilor pentru libertate şi democraţie din Siria

De asemena că “Preşedintele României, Traian Băsescu, fără consultarea Parlamentului şi a societăţii civile, a obstrucţionat eforturile Franţei şi Marii Britanii de a construi un consens european în favoarea unei intervenţii necesare şi imediate. Cu cinism, Preşedintele Băsescu a anulat principiul de bază pe care s-a reîntemeiat societatea românească în 1989. România, într-o mai mare masură decât alte state europene a cunoscut opresiunea unui regim criminal şi personalizat. Era de datoria noastră ca națiune să reacționăm prin solidaritate cu poporul libian şi cu statele care au promovat intervenţia comunităţii internaţionale.”

Vă ofer, mai jos, un excelent apel scris de profesorul Adrian Niculescu, de la SNSPA, text publicat într-o versiune restrânsă, în revista Observator Cultural

A II-a scrisoare deschisă către ministrul de externe al României

Domnule Baconschi – tot Libia!

De peste șase luni, în Libia, se dă o exemplară bătălie, pe viață și pe moarte, pentru libertate și dreptate, care înalță spiritul uman. Este o lecție pentru umanitate, un caz-limită în istorie, în lupta cu tirania. Chiar și ca teolog, ar fi trebuit s-o înțelegeți. N-a fost așa… La ora cînd Vă scriu aceste rînduri, duminică noaptea, 21 spre 22 august, cu ochii pe France 24 TV și pe Euronews, luptătorii libieni pentru Libertate au pătruns deja în Tripoli. Cartierul Tajoura (răsculat din primele zile ale revoltei, fusese bombardat, cu aviația, în februarie, să se învețe minte!) si altele sînt, acum, eliberate, rînd pe rînd. Populația se revarsă pe străzi, ca în Bucureștiul din alt 21-22, dar decembrie, 1989. In treacăt fie spus, alte coincidențe: revolta lor s-a aprins de la Benghazi (sociologic, Timișoara situației), tot într-o zi de 15, dar februarie, nu decembrie, si nu de la un pastor, ci de la un avocat apărător al drepturilor omului, Tabril, și el, ca si Tokes, arestat – iar regimul lor a durat exact cît comunismul la noi: 42 de ani… Se dau lupte eroice. Purtătoarea de cuvînt NATO (Oana Lungescu!) a anunțat, cu puțin timp în urmă, că regimul Ghaddafi se prăbușește… Faptul că Ghaddafi face declarații psihopatice, mai rău decît Ceaușescu, că va rezista pînă la ultima picătură și că va învinge, chemînd întreg poporul libian să curețe Tripoli de bandiți și să-l apere de ”imperialiști” – asta e o altă problemă, sigur, conexă. Orice asemănare cu Revoluția noastră din Decembrie (cu diferența că momentul 20-22 decembrie, Timișoara – oraș liber, s-a dilatat, la Beghazi, șase luni..) este, riguros, ne-întîmplătoare! Mutatis-mutandis, Revoluția Română din 1989 este, vizibil, cea mai apropiată comparație posibilă. Dar nici modelul Hitler nu-i departe… Ceea ce se petrece, acum, în Libia sare, clar, din orice tipar cunoscut (prezentatoare TV cu pistol în emisiune, etc)!

De azi dimineța, veritabila armată Brancaleone a insurgenților (titlul unui film celebru, o oaste improvizată din orice, afară de militari…), compusă, ca la 1848, sau ca-n Expediția celor o mie, a lui Garibaldi, din studenți, profesori, zugravi, medici, frizeri, avocați, instalatori, ingineri, tîmplari, etc., dar prevalent intelectuali, transportați în șiruri de autoturisme delabrate și de camionete papuc, armati doar cu mitraliere, în blugi și tricouri, fără uniforme, dar cu o doză inverosimilă de curaj și entuziasm, ”o gașcă mare de golani ce-a răsturnat sclavia”, vorba cîntecului din Piața Universității, a înaintat circa 50 de Km, cucerind, în drumul său, o mare bază militară, o rafinărie vitală, eliberînd o închisoare, etc…

Vineri, în drum spre RFI, pe aceeași stradă Zorileanu, am vazut încă în funcție, cu stegurile verzi in vînt, ambasada (pardon, biroul popular!) regimului criminal Ghaddafi. Este o rușine, domnule ministru, o rusine mare pe obrazul României! Cred că este clar, și pentru Dvs și pentru dl. președinte Băsescu, care Vă comandă, că ceea ce ați făcut Dvs. echivalează cu complicitatea, de facto, cu Ghaddafi. Prin refuzul ruperii legăturilor diplomatice cu genocidara Jamahirie și prin ne-recunoașterea Consiliului Național de Tranziție al Libiei Libere, îi aveți amîndoi, într-un fel, pe patrioții libieni pe conștiință – deși, prin Apelul inițiat de mine (v. 22, on line, 20 martie 2011, înaintea întrunirii CSAT!), vreo 50 de personalități din societatea civilă, printre care dl Emil Constantinescu, Vă cereau exact acest simplu gest! Trimiterea obtorto collo a fregatei Ferdinand, la cererea NATO, după declarațiile penibile, din ajun, ale d.lui Băsescu, care ”se bucura” că nu trebuia să intervenim (ca și cum ar trebui să-ți ceară cineva să intervii, cînd vezi cum sînt striviți, sub șenile, oameni!), nu compensează, nicidecum. Este încă un clasic românesc: ilustrează perfect duplicitatea din zicala: și cu rușii și cu turcii! Participi la blocada unei țări, dar păstrezi relațiile cu aceasta… De altfel, nava s-a și întors, discret, pe 21 iulie. Minimă rezistență… Nici nu s-a schițat, măcar, banalul gest al prelungirii misiunii acesteia, în condițiile în care Franța, de ex., a votat, în quasi-unanimitate (minus comuniștii și cîțiva ecologiști), în Parlament, pe 12 iulie, reînnoirea întregii sale operațiuni în Libia. Noi doar am bifat o ”acțiune”…

În P. S.-ul (Observator Cultural, Nr. 319, din 2 iunie) primei mele Scrisori deschise către Dvs. apărute în Nr. 317, din 19 mai (Domnule Baconschi, faceți ca Sikorski – șeful diplomației poloneze ce, pe 11 mai, pe cînd pe Dvs. Vă preocupa milionul de voturi, s-a dus la Benghazi și a recunoscut CNT!), Vă promiteam că, în măsura în care vor apărea noi argumente în favoarea recunoșterii CNT, Vă voi ține la curent, tot din paginile Observatorului… În peste 80 de zile, faptele s-au acumulat nemăsurat. Totuși, în fața accelerării pe care o iau, în aceste ore, evenimentele (patibularul Saif al Islam, Nicușor-ul situației, a fost prins; insurgenții au liberat tot orașul, au ajuns și-n centrala Piață Verde, călcînd peste gigantografia megalomanică a lui Ghaddafi de pe caldarîm, vizibilă și din avion, lumea scandînd frenetic, în imagini unice, libertate! etc.) Vă economisesc lungul pomelnic pe care Vi-l preparasem. Voi spicui, doar, începînd cu 30 mai de cînd, practic, din biroul Dvs., ministrul de externe al Italiei, dl Franco Frattini, a zburat direct la Benghazi, capitala provizorie a insurgenților. Ce V-o fi spus?

La 3 iunie, China ia contact cu CNT, iar pe 22, îl va declara interlocutor important. Pe 4 iunie, ministrul de externe britanic, Hague vine și el la Benghazi. La 8 iunie este rîndul d.nei Jimenez, șefa diplomației spaniole, să ajungă acolo iar, pe 17, logic, Spania expulzează pe toți diplomații jamahiri. La 7 VI, fuge și ministrul muncii după ce, pe 1, fugise și cel al petrolului, Ghanem. Tot pe 7 VI, Rusia trimite la CNT un emisar, Mihail Dargelov (care spune: Ghaddafi și-a pierdut orice legitimitate cînd a tras primul glonț asupra poporului!), în vreme ce mărețul lider lansa un delirant mesaj radio că va muri ca martir. Pe 8 are loc Conferința NATO a ministrilor Apărării, pentru Libia. Ce-o fi gîndit d.l Oprea? Pe 9 VI, va urma prima vizită a unui șef de stat la Bengazi: senegalezul Wade. Tot pe 9, SUA anunță așteptata recunoștere a CNT (pe 3 VII, CNT va redeschide ambasada la Washington), și, idem, Australia. Italia va oferi 400 mil. euro CNT, Franța, 290, Turcia 200, cînd va și recunoște, oficial, CNT, pe 3 iulie. Emiratele vor recunoaște CNT pe 13 VI, reticenta Germanie, pe 14 VI (după ce, pe 8, d.na Merkel se lăsase convinsă de Obama, pe 23 VII va oferi CNT 100 mil. euro), ca și Canada. Mai grav e că, exact atunci, și Dvs. efectuați un turneu în zonă. V-ați dus în Tunisia, în Egipt, dar la Benghazi nici c-ați catadixit să puneți piciorul…

Pe 27 iunie, un eveniment major: este emis mandatul de arestare cu aducere, al Tribunalului Penal ONU, pentru Ghaddafi, fiul Saif si cumnatul al-Senussi, șeful Securității (coincidență, în paralel cu deschiderea la Phnom Penh, a procesului Kmerilor Roșii, tot în fața unei Curți Penale ONU, întrunite special pentru genocidul cambodgian. O dublă zi mare pentru Omenire!), vinovați de crime împotriva umanității (probele au fost strînse de către procurorul ONU, argentinianul Luis Moreno Ocampo). La București funcționează, deci, ambasada unui urmărit internațional… Bine jucat, domnilor Băsescu și Baconschi! Inteligetă mișcare pentru o țară NATO și UE!… Pe 12 VII, și neutra Elveție recunoaște CNT, iar Benelux-ul, pe 14. La 20 VII, liderii CNT sînt primiți, la Paris, de președintele Sarkozy, în prezența scriitorului Bernard Henry Lévy, sprijinitorul lor din prima oră, iar pe 21, șeful CNT e în vizită oficială în Spania. Bulgaria, un posibil, model pentru Dvs., deși a avut chestiunea infirmierelor, și-a redeschis, din mai, consulatul din Benghazi, iar pe 25 iulie l-a expulzat pe ultimul ”diplomat” jamahir… Pe 27 VII, Iordania recunoaște CNT, iar, pe 28, intră în funcție noii ambasadori ai Libiei Libere la Paris si Londra (sînt dați afară ultimii ghaddafiști). La 1 VIII, Franța va debloca CNT 259 mil. $, averi libiene… Ultima lovitură: pe 19 VIII, fuge și fostul Nr. 2, celebrul Abdel Salem Jalloud, tot atunci și ministrul de interne iar, cireșica de pe tort, pe 21, pînă și premierul Al Baghdadi (se pare că oficialii sînt șantajați cu familiile, ținute ostatic!). În fața unei asemenea dezintegrări a regimului, cu vreo 50 de demnitari defectori, mulți, culmea, chiar din primele zile ale revoltei, ce-ar mai fi de spus? În fine, pe plan intern, pe 28 VII, PSD, singurul partid care a acționat astfel, v-a cerut, oficial, o poziție față de recunoașterea CNT. Ce ați răspuns?

Pînă azi, 22 august, 34 de țări importante, recunosc CNT. Măcar acum, în ceasul al 13-lea, cînd Jamahiria lui Ghaddafi s-a redus la cei 6 km diametru ai reședinței-fortărețe Bab-al-Azizya, unde s-a baricadat (și noi ne temeam, la Revoluție, că Ceausescu s-ar fi putut retrage în Casa Poporului, și nu-l mai scoteam de-acolo cît îi hăul!), rupeți și Dvs., cel puțin simbolic – că altceva nu ne-a mai rămas – relațiile diplomatice și expulzati-i, cît mai e timp, pe ”diplomații” groteștii Mari Jamahirii etc… din Zorileanu, 58. Prindeți și Dvs. ultimul tren, și spălați, astfel, măcar în parte, obrazul României…

Adrian NICULESCU

București, luni, 22-23 august 2011

P. S. In sera de 23 august, ambasada jamahiră (cuvîntul libian îl rezerv, după cum V-am amintit în prima scrisoare, numai pentru insurgenți!) era, în continuare, bine-mersi, la locul ei, cu prapurele verzi, ghaddafiste, două, expuse vizibil, la intrare. Am fost, personal, să verific. Mă gîndeam, speram, că poate i-o fi venit cuiva ideea să ridice, cel puțin așa, de formă, oportunist, în ultima clipă, steagul roșu-negru-verde al Libiei Libere, cum s-a mai petrecut prin alte capitale. Aș! Nici pomeneală…

Dovadă, însă, că timpul nu este complet pierdut – și azi, 23 august, cînd luptele continuă în jurul fortăreței lui Ghaddafi, alte două țări, Bahreinul și Nigeria, au recunoscut Libia Liberă… Urmați, rogu-Vă, măcar exemplul lor și faceți și Dvs., barem acum, la fel!

Nu uitați că, după toată inacțiunea Dvs, noi, România, mai avem un ghinion absurd, pentru care, însă, chiar nu purtați vină: pe France 24, luni dimineata, 22 august, nu-mi venea să cred ochilor: fluturare de steaguri, aparent, romanești, alături de steagul verde al lui Ghaddafi, la o manifestație a regimului!… Erau singurele drapele vizibile. M-am dumirit rapid: era vorba de drapelul ciadian, exhibat, probabil, de celebrii mercenari ai Mărețului Lider, nicidecum de cel românesc! Incredibil, însă, la ce a putut duce cunoscutul nostru diferend cu Ciadul, pentru steag!… Asta ne mai lipsea! E o asociere total neavenită. Un răutăcios ar putea spune: se non è vero, è ben trovato! Eu nu zic asta, dimpotrivă! Puteți considera că este o chestiune măruntă. La nivelul imaginii țării, insă, mă tem că ar conta… Chiar și de aceea ar trebui accelerată recunoșterea CNT!…

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu

Luni, 1 august, ora 11.00, va avea loc o conferinţă de presă la sediul Partidul Conservator din Deva privind recentele tăieri masive de pădure din Rezervaţia Naţională Retezat. Vor participa dl. Petru Mărginean, vicepreşedinte al Partidului C0onservator şi subsemnatul.

Preocuparea publică faţă de cele petrecute a fost generată de materialele apărute în presă şi de poziţiile publice exprimate de specialişti în domeniu privind amploarea tăierilor de arbori din Retezat care este nejustificată. Explicaţia autorităţilor că s-a dorit eliminarea copacilor atacaţi de dăunători nu este convingătoare întrucât felul în care au fost efectuate tăierile are profilul unei exploatări a lemnului în toată regula, fiind sacrificaţi, pe scară largă, numeroşi arbori sănătoşi. Pentru aceste tăieri nu a existat avizul necesar al Ministerului Mediului şi Pădurilor.

După 1989, pădurile din România au fost supuse unor agresiuni de o amploare şocantă ceea ce a dus la o scădere dramatică în ţara noastră a ariilor împădurite, pe fondul cvasi-inexistenţei unor măsuri energice şi responsabile de stopare a acestor abuzuri de către autorităţile statului.

Situaţia nu poate continua decât dacă mediul politic din România va eşua iremediabil în a construi statul de drept şi a pune respectul faţă de natură printre priorităţi…

Drumurile ţării sunt pline la orice oră din zi şi din noapte de camioane care transportă masă lemnoasă în cantităţi uriaşe.

Mişcarea Verzilor salută orice fel de acţiuni şi de efort al politicienilor responsabili pentru stoparea masacrului asupra pădurilor din România şi face un apel către toate partidele democratice să instituie un moratoriu naţional privind exploatarea lemnului. Este necesară aducerea activităţilor în domeniul forestier în cadrele unor reglementări care să ap+ere pădurea şi să elimine abuzurile şi defrişările iraţionale.

Remus Cernea

Co-preşedinte al Mişcării Verzilor

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

http://voxpublica.realitatea.net/remuscernea

remuscernea.ro@gmail.com

0727.583.594

0753.523.002

România se numără printre primele 40 de ţări din lume în privinţa persoanelor care au un cont pe Facebook. Pentru politică, Facebook este un mediu perfect de promovare si este folosit de tot mai multi politicieni pretutindeni in lume. Desigur, pagina lui Barack Obama este cea mai populara dintre cele ale oamenilor politici, cu aproape 22.000.000 de susţinători.

Politica pe Facebook redefineşte în bună măsură tipul de legătură dintre politiceni şi susţinătorii lor. Această platformă de socializare oferă oportunitatea unei comunicări directe, în timp real, constante şi extrem de dinamice cu publicul.

Site-ul Facebrands contabilizează numărul de simpatizaţi ai paginilor pe diverse domenii, inclusiv politica, iar pagina mea ocupă în acest moment prima poziţie în clasament.

Pe Facebook, atât campania mea prezidenţială din 2009, cât şi activităţile politice ulterioare au atras cel mai mare număr de susţinători pentru un politician din România, peste 30.600 în acest moment. Secretul acestui magnetism ţine în mare măsură de comunicarea directă şi constantă pe pagina mea de Facebook, de prezenţa unor teme considerate de mulţi drept tabu, de dezbaterile tranşante inclusiv pe temele fie tratate în contrast cu valorile societăţii deschise, fie evitate de majoritatea politicienilor români precum separarea dintre stat şi biserică, Roşia Montană, drepturile persoanelor LGBT, drepturile minorităţilor în general, toleranţa şi deschiderea faţă de comunitatea maghiară sau faţă de romii din România, Catedrala Mântuirii Neamului şi problemele legale şi morale implicate generate de susţinerea statului pentru acest proiect, drepturile animalelor şamd.

Pe lângă astfel de subiecte, am făcut nenumărate recomandări muzicale dedicând fiecare săptămână câte unui muzician sau unei trupe. Astăzi tocmai se încheie săptămâna specială dedicată lui Ludwig Van Beethoven. Săptămânile precedente au fost dedicate formaţiilor Bon Jovi, Lake of Tears şi Moonspell. În acelaşi timp, recomand săptămânal şi cărţi sau filme. Ultimele 3 recomandări au fost George Martin – „Iureşul săbiilor” (partea a treia care îi succede marelui succes „Urzeala Tronurilor” – „Game of Thrones”), filmul „Omul din Lună” (Man On The Moon – cu Jim Carrey, în regia lui Milos Forman), romanul lui Arthur C. Clarke „2001: Odiseea spaţială” şi excepţionala ecranizare omonimă a lui Stanley Kubrick, respectiv Cordwainer Smith cu colecţia de povestiri „Lorzii Instrumentalităţii” şi filmul „Philadelphia”, cu Tom Hanks şi Denzel Washington în rolurile principale. Recomandările la lectură acoperă o plajă largă de cărţi şi teme, de la filosofie, politică, sociologie şi economie la beletristică, iar cele cinematografice includ atât filme artistice, cât şi documentare.

Postez, desigur, numeroase ştiri şi articole privind politica, mediul, educaţia, luptele pentru cauze civice, umanismul secular, libertatea de exprimare şi libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, şi, în general, temele care stârnesc dezbateri în societatea românească.

În urmă cu câteva luni am făcut şi un experiment pentru a verifica potenţialul Facebook, obţinând în doar o săptămână 1.157.108 vizualizări pe pagina mea de Facebook pentru o medie de cca 20 de postări pe zi.

De un mare succes se bucură şi pagina de pe Facebook a Mişcării Verzilor, partidul pe care, împreună cu colegii mei, îl construiesc şi care îşi va finaliza înregistrarea la tribunal în cursul următoarelor luni.

De asemenea, printre primele 10 pagini politice de pe Facebook se numără alte două ale unor colegi. Pe locul 7 în România, ca număr de susţinători, se situează Cezar Maroti, care este şi administrator al paginii mele de Facebook şi al multor altora ale Mişcării Verzilor, şi care are o excelentă expertiză în privinţa acestui mediu de socializare, cu peste 5800.

Pe locul 10, cu peste 5000 de susţinători, este pagina lui Horea Vuşcan, liderul Mişcării Verzilor din judeţul Bihor, un om extrem de activ şi capabil în a se implica şi în a promova cauze civice, politice sau care privesc problemele comunităţii în Oradea şi nu numai.

Aşadar utilizatorii de Facebook sunt interesaţi în a ne susţine mesajele şi activităţile, lucru care reprezintă un potenţial de luat în seamă în perspectiva competiţiilor electorale care urmează.

Mişcarea Verzilor vizează obţinerea de reprezentare politică în cadrul administraţiei locale în cât mai multe judeţe, oraşe şi comune şi intrarea în Parlamentul României la alegerile din 2012.

Pe lângă aceste pagini, Mişcarea Verzilor a iniţiat şi pagini tematice, precum SOS Roşia Montană cu peste 8300 de susţinători, iar conturile judeţene create au deja, împreună, peste 100.000 de prieteni.

Toate conturile şi paginile noastre de pe Facebook – cele judeţene, paginile personale sau cele tematice – se bucură de susţinerea a aproape  150.000 de persoane în acest moment…

Remus Cernea

Co-preşedinte al Mişcării Verzilor

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

http://voxpublica.realitatea.net/remuscernea

remuscernea.ro@gmail.com

0727.583.594

Co-preşedinţii Mişcării Verzilor, Claudiu Crăciun şi Remus Cernea, vor fi prezenţi la lansarea programului pentru agricultură a Uniunii Social Liberale care va avea loc duminică, 26 iunie 2011, la Alexandria.

Mişcarea Verzilor manifestă o preocupare politică deosebită faţă de dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale din România, valorificarea potenţialului agricol imens al ţării, organizarea pe baze asociative a fermierilor, stimularea agriculturii ecologice, asigurarea unor pieţe de desfacere în condiţii avantajoase pentru produsele românești, prezervarea biodiversităţii, stoparea masacrului asupra pădurilor, exploatarea responsabilă a resuselor naturale, dar şi faţă de păstrarea tradiţiilor autentice etno-cuturale ale comunităţilor săteşti.

Mișcarea Verzilor mizează pe o agricultură și o economie în echilibru cu mediul, non-intruzive, bazându-se pe specificul geografic și climatic.

Bucureşti, 25 iunie 20111

Mișcarea Verzilor

Claudiu Crăciun, Co-preşedinte
0768.002.692
claudiu.craciun@miscareaverzilor.eu

Remus Cernea, Co-preşedinte
0727.583.594
remuscernea.ro@gmail.com

către o colaborare a formaţiunii noastre politice

cu Uniunea Social Liberală

Mişcarea Verzilor salută declaraţia domnului Victor Ponta făcută ieri, 8 iunie, într-un interviu pentru Realitatea.net în care a declarat că şi-ar dori ca USL să aibă şi o componentă ecologistă. “Eu sunt foarte influenţat de toţi cei care se luptă în perioada aceasta pentru a ne educa să ne respectăm mediul, să fim mai toleranţi şi o fac din convingere (…) Şi de aceea mă bazez foarte mult şi îmi place foarte mult, de exemplu de Remus Cernea, de Dragoş Bucurenci, de cei care au curajul şi se bat pentru ideile lor. Şi mi-aş dori ca alături de PSD, PNL şi PC, în USL să fie şi un partid cu adevărat ecologist. Să vină ei cu ceea ce eu nu reuşesc să fac!”

În condiţiile dramatice traversate astăzi de România şi dominate de incompetenţa şi iresponsabilitatea actualei puteri, Mişcarea Verzilor face efortul de a coopta cât mai multe persoane de bună factură care doresc să se implice într-o schimbare de substanţă în politica din ţara noastră.

Mişcarea Verzilor este un partid în plină construcţie şi creştere, cu o viziune centrată pe valorile Verzilor Europeni, cu un public simpatizant tânăr şi din ce în ce mai numeros. Ne exprimăm disponibilitatea de a participa la o alianţă care să reprezinte o alternativă democratică la actuala putere care a adus şi menţine România într-o fundătură lipsită de perspective şi care a transformat arbitrariul şi abuzul în regulă a deciziei politice. Introducerea temelor verzi printre priorităţi ar fi un important pas înainte pentru politica din România şi o racordare a ţării noastre la abordările politice specifice unei mari părţi din Uniunea Europeană, unde verzii sunt reprezentaţi politic. Un posibil parteneriat al Mişcării Verzilor cu PNL, PC şi PSD, în cadrul USL, ar reprezenta un front comun împotriva unui guvern şi a unui preşedinte care au subminat puternic democraţia şi au pulverizat solidaritatea socială necesară unei ieşiri sustenabile din criza actuală.

Printr-o apropiere şi compatibilizare a programelor şi politicilor publice vizate de alianţă, Mişcarea Verzilor îşi poate aduce contribuţia, cu accentele specifice, într-o serie de teme precum protecţia mediului, apărarea drepturilor fundamentale, educaţia, cercetarea ştiinţifică, agricultura şi funcţionarea democratică a instituţiilor. Un astfel de moment de apropiere a fost celebrarea zilei de 1 Mai verde alături de preşedintele PSD Victor Ponta, la Târgu Jiu. Considerăm absolut necesară coagularea acelor forţe democratice în măsură să dea o şansă veritabilă, printr-o guvernare matură şi responsabilă, prosperităţii şi democraţiei în România.

Co-preşedinţii Mişcării Verzilor, Claudiu Crăciun şi Remus Cernea, vor da curs invitaţiei de a participa sâmbătă, 11 iunie, la lansarea programului alianţei USL privind administraţia locală, eveniment care se va desfăşura la Sala Palatului.

Contact:

Mișcarea Verzilor

Claudiu Crăciun, Co-preşedinte
0768.002.692
claudiu.craciun@miscareaverzilor.eu

Remus Cernea, Co-preşedinte
0727.583.594
remuscernea.ro@gmail.com

Totuși: cine sunt cei sălbăticiți?

Caii din Delta Dunării aduși la abator

sau oamenii care îi duc la moarte?

În primele zile ale lui 1889, dată fiind sănătatea sa precară, filosoful Friedrich Nietzsche se afla la Torino, oraș cu o climă blândă, în încercarea de a se recupera într-un mediu suportabil faţă de cel cu vreme friguroasă din Germania. A avut la Torino o perioadă de creație intensă şi febrilă. Acolo a scris, în 1888, “Ecce Homo”, “Amurgul Idolilor” şi “Anticristul”. Ultimul moment de luciditate şi prăbuşirea conştiinţei sale în bezna unei maladii mentale necruţătoare sunt legate de o întâmplare care este de un tragism sfâșietor.

Friedrich Nietzsche

Aflându-se în seara zilei de 3 ianuarie 1889 într-o plimbare prin Piaţa Carlo Alberto din Torino, filosoful a văzut cum un vizitiu îşi biciuia calul. Impresionat de scena cu animalul chinuit, a alergat spre acesta şi, plângând, l-a îmbrăţişat de gât încercând să îl protejeze de lovituri. În acele clipe de o intensitate emoţională copleşitoare, ceva s-a frânt iremediabil în mintea acestei personalităţi culturale uriaşe a secolului al XIX-lea.

Nietzsche, gânditorul extraordinar care s-a revoltat împotriva a 2500 de ani de istorie a filosofiei, omul care a dărâmat necruţător sisteme de gândire impunătoare, contestatarul aprig al creștinismului, eticianul care a depăşit cadrele tradiţionale ale moralei ducând-o dincolo de bine şi de rău, esteticianul care a pus într-o lumină cu totul nouă originea operei de artă şi tragedia greacă privite din perspectiva apolinicului şi dionisiacului, criticul acerb al antisemiţilor într-o lume în care aceştia proliferau, precursorul filosofiei postmoderne şi al atâtor altor direcţii de gândire, şi-a sfârşit viaţa lui conştientă în acest tragic mod. Următorii 11 ani i-a trăit având conştiinţa fărâmată…

Pentru vizitiu a fost probabil o zi ca oricare alta. Calul, e de presupus, a avut de suferit şi cu alte prilejuri rele tratamente. Umanitatea a pierdut însă, în acea zi, una dintre cele mai interesante şi originale minţi.

Despre acest lucru vorbeşte şi filmul “Calul din Torino” care a obţinut “Leul de Argint” la Festivalul de Film de la Berin din 2011, film care va figura şi în programul Festivalului TIFF de anul acesta:

Calul din Torino – A Torinói ló – The Turin Horse – trailer

De ieri, aceia care iubim animalele şi preţuim viaţa suntem profund revoltaţi şi tulburaţi de barbaria care este pe cale să se petreacă în Delta Dunării unde recent au fost capturaţi 71 de cai sălbăticiţi din zona pădurii Letea, cai care ar urma să fie trimişi la abator pentru ca aceia care i-au capturat să primească o suma de cca 100 RON / cal…

Aceşti cai sălbăticiţi reprezintă o bogăţie extraordinară a zonei şi unică în Europa. Au fost realizate documentare despre aceste superbe animale, iar comunitatea ştiinţifică este extrem de interesantă de comportamentul lor în libertate.

Un film documentar despre caii din Delta Dunării realizat de regizorul Dan Curean – prima parte

Astăzi putem fi contemporani cu un masacru care adânceşte imaginea de zonă barbară pe care deja România o are, oferind întregii lumi o nouă probă indubitabilă despre marasmul moral în care este prăbuşită ţara noastră. Un masacru petrecut într-un colţ mirific al României de către semeni ai noştri cu care, probabil, cei mai mulţi dintre noi împărţim aceeaşi limbă maternă, aceleaşi tradiţii, aceeaşi etnie, oameni care altfel pot să pară persoane obişnuite, ca milioane de alţi cetăţeni români. Aceşti semeni au drept la vot, şi, cu siguranţă, dificultăţi financiare, un standard de viaţă scăzut şi greutăţi pe care vedem la ordinea zilei. Dar un astfel de moment – brutalizarea şi uciderea unor animale nobile, inteligente şi încântătoare, care ar trebui să beneficieze de respectul şi protecţia noastră – cască distanţe imense între noi, distanţe care tind să facă aproape irelevante celelalte trăsături comune care ne leagă. Personal mă simt complet străin de astfel de persoane şi profund ostil unei administraţii care poate permite astfel de orori.

Imaginile prezentate de presă cu caii capturaţi sunt revoltătoare. Persoane lipsite de orice fel de compasiune şi de empatie au prins, brutalizat şi înfometat caii sălbăticiţi din Delta Dunării. Nu am cuvinte suficiente pentru a exprima aversiunea faţă de asemenea acte. Rezist însă tentaţiei de a pune în discuţie mai mult de atât calitatea de fiinţe umane a unor astfel de concetăţeni. Mă limitez la întrebarea retorică din titlu. Nu sunt partizanul unor măsuri violente îndreptate împotriva acestora. Nu am face decât să răspundem unei nedreptăţi cu o alta.

Cai din Delta Dunării capturaţi şi înfometaţi

Promiscuitatea lor etică şi materială are explicaţii care ţin în bună măsură de contextul general din România. Dar ceva trebuie făcut pentru a salva caii şi pentru a-i face pe cei vinovaţi să plătească pentru actele lor de cruzime. Eventualii bani pe care i-ar câştiga din sacrificarea cailor vor trebui să-i piardă, spre exemplu, pe amenzile pe care cu siguranţă ar trebui să le plătească. În cazurile grave şi probate, prin mărturii şi imagini, unii dintre aceşti oameni ar trebui să fie sancţionaţi penal într-un mod care să descurajeze iniţiative de acest fel pe viitor. Barbaria cu faţă umană este inacceptabilă şi trebuie să îşi primească răspunsul adecvat într-un stat de drept!

Imagini şocante cu animale chinuite şi brutalizate în România – în 26 mai 2011 va avea lc la Londra un protest faţă de cruzimea faţă de animale din România

Salut iniţiativa europarlamentarului Daciana Sârbu de a încerca stoparea acestui masacru şi mă alătur tuturor eforturilor făcute, inclusiv de organizaţiile neguvernamentale precum Vier Pfoten de salvare a cailor capturaţi şi ameninţaţi cu abatorul. Caii trebuie hrăniţi, trataţi (cei care au răni şi afecţiuni vindecabile) şi apoi eliberaţi. Nu li se poate permite cetăţenilor din zonă să captureze, să brutalizeze şi să ucidă caii. Autorităţile nu pot permite aşa ceva şi trebuie să intervină de urgenţă pentru rezolvarea acestei situaţii dramatice în sensul cerinţelor ong-urilor care s-au implicat în rezolvarea cazului.

Oricum, situaţia tragică a cailor din Delta Dunării ameninţaţi cu uciderea mă duce cu gândul la efortul extraordinar făcut de cercetătoarea Dian Fossey de a înţelege şi salva viaţa gorilelor ameninţate de braconieri în Africa. Un film impresionant pe această temă a fost făcut în 1988 cu Sigourney Weaver în rolul cercetătoarei.

Trailer-ul excelentului film “Gorillas in the mist” (1988) cu Sigourney Weaver în rolul principal

UPDATE – 21 mai 2011, ora 10.24!

Caii din transportul care urma să îi ducă la abator au fost în cele din urmă salvaţi după cum se poate vedea aici! Îi felicit pe toţi cei care s-au implicat şi care au susţinut, fiecare după posibilităţi, eliberarea acestora şi care s-au opus relelor tratamente aplicate cailor şi ameninţării cu uciderea lor în masă!

O menţiune specială trebuie făcută pentru organizaţia VIER PFOTEN care a demonstrat încă o dată profesionalismul şi capacitatea de implicare totală în astfel de situaţii limită!

Am toată consideraţia faţă de astfel de oameni extraordinari precum cei de la Vier Pfoten şi voi încerca să îi ajut în munca lor cu tot ceea ce voi putea…

Din nefericire, zeci de cai au fost ţinuţi înghesuiţi într-un camion, în condiţii improprii, fără hrană sau apă timp de 24 de ore, asta după ce suferiseră traumele fizice şi psihice din ultimele zile de după capturarea lor. Astfel că unul dintre cai a murit, iar altul este în stare gravă. Medicii veterinari încearcă să îl salveze şi îi tratează şi pe ceilalţi care au răni, la rândul lor… Orice sprijin, financiar sau în medicamente cred că este în continuare extrem de binevenit! Cei de la Vier Pfoten pot fi contactaţi pe pagina lor de Facebook sau la datele postate pe site aici.

Emoţionant este şi apelul actriţei Oana Pellea pentru implicarea autorităţilor în eliberarea cailor…

Întregul efort al tuturor celor care s-au implicat în eliberarea cailor demonstrează o dată în plus că a nu rămâne indiferent şi a încerca să opreşti un abuz şi o nedreptate are sens şi poate avea urmări pozitive… Calea către civilizarea, modernizarea şi democratizarea României depinde în mod crucial de efortul cetăţenilor. Pledoaria pentru resemnare şi neimplicare echivalează cu menţinerea unei situaţii de proliferare a abuzurilor şi nedreptăţilor.

Situaţia cailor este însă în continuare dificilă şi cere o mobilizare importantă. Iată ce mesaj a fost transmis acum câteva minute pe Facebook:

Preluat “URGENT,apel umanitar pentru caii salbatici care sunt descarcati acum la URLEASCA,ferma nr.8….Este nevoie de:fir de nailon de pescuit de 20mm,ace de cusut cat mai mari si ace de seringa mari,medicamente:betadina,oximed,perfuzii,produse de …sutura plagi si pt hidratate…!!!!!!Cei care sunt in apropiere,de Urleasca(15 km de Ianca,Braila),sunt rugati de URGENTA sa mearga acolo cu aceste ajutoare fara de care caii vor murii pe capete…!!!!!!!Cine pleaca,ii ajutam noi cu bani!!!!!!Sunati pentru mai multe detalii la Roxana Radu:0723245868…Postati mai departe”

PS: Acest text poate fi citit şi pe platforma Vox Publica aici.

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu

La cea de a 17-a reuniune a statelor central şi est europene de la Varşovia, din 27-28 mai 2011, unde va fi prezent, ca invitat, şi preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, preşedintele României, Traian Băsescu, a refuzat să participe. Decizia de boicotare de a acestui summit de către ţara noastră reprezintă un gest diplomatic regretabil care arată o dată în plus faptul că actuala conducere de la Bucureşti tinde să excludă România, prin decizii politice nesăbuite, din familia statelor democratice aliate şi partenere. Să ne amintim că România anunţase acum cca 6 luni, la îndemnul Chinei, şi boicotarea ceremoniei de decernare a Premiului Nobel pentru Pace de la Oslo, decizie la care a revenit în ultimul moment. Acum câteva luni a sugerat şi că va condiţiona aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană de admiterea ţării noastre în spaţiul Schengen.
Logica boicotării summit-ului de la Varşovia este una a încetării brutale a dialogului cu vecinii şi aliaţii noştri, inclusiv cu Statele Unite, şi reprezintă o dovadă clară a plasării României pe o traiectorie diplomatică opusă interesului naţional.

Mişcarea Verzilor consideră că România comite o gafă diplomatică imensă prin neparticiparea la summit-ul de la Varşovia. Ar trebui utilizate în mod responsabil toate căile de dialog şi cooperare cu statele din estul şi centrul Europei.

România se numără printre ultimele democraţii care nu recunosc independenţa Kosovo. Preocuparea ţării noastre în privinţa Kosovo ar trebui să vizeze democratizarea acestui nou stat, recunoaşterea şi respectarea drepturilor minorităţii sârbe, a minorităţii Rroma şi a altor minorităţi, reducerea criminalităţii şi a traficului de fiinţe umane, protejarea patrimoniului cultural şi religios, crearea unui spaţiu regional de cooperare economică funcţional etc. România s-a implicat în războiul din 1999, acordând spaţiul aerian pentru efectuarea unor bombardamente NATO. De asemenea, ţara noastră a contribuit cu trupe de menţinere a păcii în Kosovo. Efortul nostru alături de comunitatea internaţională va trebui continuat, dar este foarte important ca România să se alăture democraţiilor care, în marea lor majoritate, au recunoscut deja Kosovo: Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Germania, Austria, Belgia, Olanda, Danemarca, Luxemburg, Norvegia, Suedia, Finlanda, Portugalia, Italia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Canada, Letonia, Estonia, Lituania, Elveţia, Cehia, Croaţia, Slovenia, Japonia, Australia şamd. Până în acest moment 75 de state au recunoscut Kosovo. În 22 iulie 2010, Curtea Internaţională de Justiţie a decis că declaraţia de independenţă a Kosovo este legală.

Harta ţărilor care recunosc independenţa Kosovo

(cu verde sunt statele care au recunoscut deja independenţa Kosovo)

Dintre ţările membre ale UE doar Spania, Slovacia, Cipru şi Grecia nu au recunoscut încă independenţa Kosovo. Printre ţările care nu au recunoscut acest stat se numără Rusia, China, Serbia, Belarus, Ucraina, Mongolia, India şamd. Atitudinea României este însă cu atât mai gravă şi mai inadecvată cu cât la Varşovia vor participa 17 şefi de state, inclusiv din partea unor state care nu recunosc independenţa Kosovo, precum Rusia sau Moldova.

Această atitudine de boicot nu este, aşadar, una în măsură să pună România într-o postură şi companie onorantă pe plan internaţional. Ţara noastră poate face, desigur, opinie separată în anumite chestiuni, dar este important să se exprime în cadrul reuniunilor de acest tip, nu să închidă dialogul prin neparticipare.

Decizia preşedintelui României de a boicota Summit-ul de la Varşovia nu face decât să marginalizeze şi să izoleze o dată în plus ţara noastră pe plan internaţional.

Contact Mişcarea Verzilor:

Claudiu Crăciun, Co-preşedinte
0768.002.692
claudiu.craciun@miscareaverzilor.eu

Remus Cernea, Co-preşedinte
0727.583.594
remuscernea.ro@gmail.com

www.miscareaverzilor.eu
http://www.facebook.com/MiscareaVerzilor.EU

lovind un copil cu dosul palmei.

Distincţia democraţie – pseudo-democraţie.

Politicienii pot greşi adesea, un guvernământ se poate dovedi incompetent şi corupt, decizia politică se poate îndrepta împotria cetăţenilor unei ţări. Astfel de situaţii sunt întâlnite inclusiv în democraţiile consolidate. Fac parte, din nefericire, din jocul democratic… Dar democraţia nu pretinde că garantează faptul că politicienii cei mai capabili şi mai oneşti vor avea succes electoral. Nici că deciziile luate sunt cele mai înţelepte. Democraţia garantează însă posibilitatea unei competiţii de idei, partide şi personalităţi politice în măsură să dea o şansă luării unor decizii mai bune şi unor politicieni capabili şi oneşti să se facă auziţi. Singura cale reală de a combate eficient neajunsurile mediului politic ţine de un cadru liber şi pluralist de dezbatere şi confruntare de opinii, dublat de un grad ridicat de conştiinţă al cetăţenilor care să reacţioneze şi să fie vigilenţi la derapajele puterii. Prin dialog, proteste, spirit critic, opoziţie energică şi vot, abuzurile şi guvernările iresponsabile pot fi puse sub presiune şi chiar înlăturate şi se poate spera la o administraţie substanţial mai responsabilă. Dimpotrivă, o masă de oameni inerţi, lipsiţi de energia şi conştiinţa necesară coagulării unei opoziţii faţă de abuzul de putere, reprezintă terenul ideal pentru pervertirea democraţiei şi alunecarea ei spre pseudo-democraţie.

Am scris înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale că Traian Băsescu ar trebui schimbat. Realegerea lui reprezintă legitimarea unui tip de comportament care a adâncit dezastrul pe care îl încearcă acum România cu directul lui concurs. Am spus atunci că văd un eventual nou mandat de preşedinte pentru Traian Băsescu drept o perioadă în care vom traversa un hău întunecat. Realitatea o arată că România se îndreaptă căre nicăieri. Cu actuala administraţie nu avem în faţă nici o perspectivă a unui drum, chiar şi lung, către dezvoltare, prosperitate şi democratizare.

Acum consider că Traian Băsescu reprezintă chintesenţa răului în politica românească. A dovedit în repetate rânduri că încarnează cele mai monstruoase şi profunde tare ale politicii româneşti. În 2007 a existat şansa înlăturării lui prin vot la referendum. Ratată… În 2008, partidul lui a obţinut guvernarea… O nouă şansă ratată de sancţionare a prestaţiei lui şi a oamenilor lui. Alegerile prezidenţiale din 2009 au fost proba unei noi orbiri naţionale, Traian Băsescu nefiind schimbat, în ciuda unui prim mandat dezastruos. Ceea ce unii înţeleseseră cu mult timp înainte a devenit clar unei largi majorităţi abia când guvernarea lui Traian Băsescu s-a atins de salarii şi pensii tăindu-le drastic după un lung şir de asigurări că nu se va atinge de ele… Până atunci fuseseră prizabile şi votabile populismul, ostilitatea lui faţă de democraţie, demagogia, minciunile, superficialitatea intelectuală, agresivitatea faţă de presă şi faţă de cetăţeni, vulgaritatea, surparea oricăror punţi de dialog social, lipsa unei viziuni coerente şi responsabile de dezvoltare şi de modernizare a României, atentatele repetate la cadrul constituţional românesc, prestaţia lamentabilă în plan extern unde a răcit relaţiile cu mai toate cancelariile importante iar lista problemelor politice ale lui Traian Băsescu este extrem de lungă…

Pentru ca tragi-comedia guvernării lui Traian Băsescu să atingă paroxismul şi culmile absurdului, lucru care va tulbura, cu siguranţă, generaţiile viitoare care se vor întreba „cum de a fost cu putinţă?”, păcălirea supremă a unei naţiuni a fost realizată de Traian Băsescu cu mâna pe Biblie atunci când a jurat că nu a lovit copilul cu pumnul în plex sau în gură – Biblia, o carte mai puţin valoroasă, după părerea mea, decât textele grecilor antici, spre exemplu, este oricum mai mult invocată solemn decât citită în România.

Traian Băsescu s-a priceput să obţină puterea, dar nu s-a priceput să o folosească în interesul cetăţenilor şi s-a lăsat ambetat de putere dorind tot mai multă. Deţinerea unei puteri din ce în ce mai mari a devenit scop în sine pentru Traian Băsescu. Dovadă că acum doreşte să schimbe constituţia nu pentru a o face mai democratică sau mai deschisă în ce priveşte drepturile cetăţenilor, ci pentru a-i conferi o cât mai mare putere preşedintelui şi pentru a distruge parlamentul. Oricum, acest om nu este unul curajos, ci unul laş… M-am convins de acest lucru o dată în plus atunci când, în timpul campaniei prezidenţiale din 2009, a refuzat o confruntare electorală la care ar fi trebuit să particip şi eu la Cluj-Napoca. Participarea mea acolo venea ca răspuns la o invitaţie din partea lui Traian Băsescu adresată tuturor candidaţilor, iar prezenţa mea fusese anunţată şi acceptată cu o seară înainte printr-o convorbire pe care am avut-o cu dl. Sever Voinescu, din staff-ul de campanie al lui Traian Băsescu. Dar, cu 30 de minute înainte, Traian Băsescu s-a răzgândit şi nu mi-a mai permis să particip.

Fotografie înaintea dezbaterii electorale prezidenţiale de la Cluj-Napoca unde nu mi s-a permis să particip

Sinistru este că unui astfel de om i-a mers! I-a mers de minune lui Traian Băsescu să îşi mintă în mod repetat cetăţenii… Tâlcul acestei aventuri politice este că în România pentru a avea succes politic nu trebuie să cauţi să devii un politician de bună calitate, responsabil, capabil, dedicat interesului public, ci trebuie doar să găseşti o manieră ingenioasă de a-i păcăli sau de a-i cumpăra pe votanţi… E suficient! Alegerile din 2012 se apropie şi vom vedea dacă, după ce Traian Băsescu şi camarila lui au nenorocit România mai mult decât orice altă guvernare din ultimii 21 de ani, va veni totuşi şi un decont politic exprimat printr-un vot de blam faţă de PDL.

Oricum, Convenţia PDL de astăzi nu reprezintă decât un episod, pigmentat de noile lacrimi ridicole ale preşedintelui, către pregătirea fraudei morale şi electorale de anul viitor. Această fraudă nu poate fi contracarată decât prin asumarea conştientă a valorilor democratice şi prin refuzul oricăror derapaje autoritariste. Este insuficient să fim împotriva unui om, în acest caz Traian Băsescu. Nu un simplu om trebuie să criticăm şi să sancţionăm, ci un comportament, o atitudine… Pentru că acestea pot avea mai mulţi purtători. Acei politicieni care nu dovedesc că sunt partizani veritabili ai democraţiei aduc întotdeauna cu ei dezastrul sau, în cel mai bun caz, băltirea unei administraţii mediocre care ţine o întreagă ţară pe loc… O societate poate înţelege acest lucru şi menţine într-o zonă marginală populismele, autoritarismele şi extremismele sau se poate lăsa sedusă de oameni precum Traian Băsescu şi aluneca spre prăpastie, repetând, în esenţă, erorile istorice ale trecutului… Consolidând, în acest din urmă caz, pseudo-democraţia şi îndepărtând apropierea de o democratizare autentică a ţării…

În secvenţa de mai jos din filmul The Rite (Ritualul – un film horror destul de bine realizat, dar care îşi arată la final lipsa de onestitate intelectuală când pretinde că ingredientele specifice filmelor de ficţiune – exorcisme, apariţii ale diavolului şamd – ar fi fapte reale care au inspirat realizatorii), gestul de răutate gratuită supremă al unui personaj posedat de diavol (preotul interpretat de Anthony Hopkins) este lovirea cu dosul palmei a unui copil… Imaginea seamănă izbitor cu scena arhicunoscută în care Traian Băsescu loveşte copilul. Avem aşadar la putere, pentru 10 ani din viaţa noastră, un preşedinte care comite gesturi violente la care, în filmele de ficţiune, doar personajele posedate de diavol mai recurg…

Anthony Hopkins loveşte un copil cu dosul palmei precum Traian Băsescu

Filmarea cu Traian Băsescu lovind un copil…

Secvenţa mai lungă din filmul “Ritualul”

PS: Protestez față de prezența unei reclame a firmei Roșia Montană Gold Corporation pe platforma Vox Publica

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu

pe platforma Vox Publica

Am remarcat în cursul zilei de marți, 29 martie 2011, apariția unei reclame a firmei Roșia Montană Gold Corporation pe platforma Vox Publica.

Prin acest articol îmi exprim protestul față de prezența unei astfel de reclame și cer retragerea ei în primul rând în calitatea mea de cetățean și abia apoi de editorialist invitat aici.

De asemenea, le adresez invitația tuturor celor care publică pe platforma Vox Publica să își exprime dezacordul față de postarea aici a unei reclame RMGC și să ceară retragerea acesteia de pe site.

Invit și pe cititorii fideli ai platformei Vox Publica dar și publicul larg, ocazional, să își exprime punctul de vedere față de prezența reclamei RMGC aici!

UPDATE: Iată și o imagine cu reclama RMGC pe site-ul Vox Publica

Consider genul de reclamă făcută de RMGC drept una menită să inducă opinia publică în eroare și să umbrească prestigiul entităților care acceptă difuzarea acesteia în spațiul lor. De altfel CNA a și retras în 2009 reclama tv a RMGC pe motiv că reprezintă o formă de comunicare incorectă față de public.

Salut și cu acest prilej deciziile tuturor acelora, precum, spre exemplu, Festivalul Internațional de Film ”Transilvania” (TIFF), care au renunțat la reclama RMGC pentru organizarea unor evenimente culturale, demonstrând astfel că au o statură morală demnă, care nu se lasă cumpărată. Există așadar oameni care dovedesc că au conștiință și care pun preț pe valori și nu pe “galbeni” în țara asta. Îmi exprim convingerea că bazându-ne pe o astfel de atitudine se poate construi ceva cu adevărat durabil în România.

Am activat ani de zile în societatea civilă pronunțându-mă ferm împotriva proiectului minier pe bază de cianuri de la Roșia Montană. În activitatea mea politică am avut nenumărate luări de poziție împotriva unui astfel de proiect care ar avea consecințe devastatoare pentru zona Roșia Montană și ar genera riscuri majore pentru oameni și mediu atât la noi cât și în țările învecinate. S-ar distruge o zonă de o rară frumusețe și un patrimoniu istoric unic și inestimabil (precum galeriile antice romane).

Împreună cu colegul meu de la Mișcarea Verzilor, Claudiu Crăciun, am scris draftul unei rezoluții adoptate la Consiliul Verzilor de la Barcelona din martie 2010, rezoluție care prevedea interzicerea interzicerea mineritului pe bază de cianuri în întreaga Uniune Europeană.

Fotografie din momentul votului asupra Rezoluţiei pe care am propus-o la Consiliul Verzilor de la Barcelona din 21 martie 2010 pentru interzicerea mineritului pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, rezoluție pe care o puteți citi aici

Această rezoluție adoptată de Verzii Europeni a fost urmată 6 săptămâni mai târziu de o rezoluție cu conținut similar adoptată de Parlamentul European cu suportul total al Verzilor Europeni și ca urmare a implicării energice a unor europarlamentari români precum Daciana Sârbu, Renate Weber și Laszlo Tokes.

PS: Menționez faptul că nu am pretins și nu primesc nici un fel de onorariu pentru editorialele publicate pe Vox Publica. Sunt în același timp bucuros pentru faptul că mi s-a dat ocazia să pot publica în acest loc unde postează articole oameni pe care îi respect. Întrucât îmi respect și cititorii (peste 30.000 în prima lună de când am început să postez aici) voi continua să public pe Vox Publica, dar voi însoți fiecare nou editorial al meu cu o mențiune prin care îmi voi exprima protestul.

Textul poate fi citit pe platforma Vox Publica aici…

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu

şi întâlnire cu simpatizanţii Mişcării Verzilor la Târgu Mureș

Luni, 14 martie 2011, ora 13.00, la The Office Club – Clubul Presei, str. Bolyai nr. 18 (intrarea e prin gang, la subsol), voi susţine o conferinţă de presă despre Mişcarea Verzilor, politică, democraţie, protecţia mediului, secularism, drepturile omului, drepturile minorităţilor.

În acelaşi loc, de la ora 14.00, va urma o discuţie liberă pe teme civice şi politice cu simpatizanţii Mişcării Verzilor.

Remus Cernea

Co-Preşedinte

Mişcarea Verzilor

www.miscareaverzilor.eu

www.remuscernea.ro

remuscernea.ro@gmail.com

0727.583.594

0753.523.002