Căutând informaţii despre următorul album al Tarjei Turunen care va apărea în curând, am descoperit o trupă foarte interesantă ai cărei membri sunt artişti cu totul excepţionali – Van Canto.

Trupa germană Van Canto

Este uluitor ce muzică reuşesc să facă aceşti oameni cu vocile lor! Să cânţi heavy metal doar cu voci şi percuţie este un demers surprinzător şi îndrăzneţ. Piesele sună realmente foarte… heavy, fiind reproduse cu vocea umană inclusiv solo-uri de chitară!

E drept însă că nu îmi pot reţine un zâmbet – este şi ceva haios în aceste coveruri – dar merită ascultaţi, este un experiment deosebit de interesant…

Iată mai jos câteva piese în interpretarea trupei germane Van Canto care îşi defineşte stilul ca fiind “cappella metal”:

Van Canto – Kings Of Metal (cover Manowar) – originalul piesei poate fi ascultat aici.

Van Canto – Wishmaster (cover Nightwish) – originalul poate fi ascultat aici.

Van Canto – Fear Of The Dark (cover Iron Maiden) – originalul poate fi ascultat aici.

Van Canto – Master Of Puppets (cover Metallica) – originalul poate fi ascultat aici.

Iată şi o piesă cântată cu marele chitarist Victor Smolski de la trupa Rage:

Van Canto – One to ten

Van Canto – Speed Of Light

Enjoy…

Remus Cernea

Show-ul trupei germane Rammstein a fost într-adevăr unul de zile mari. Efectele pirotehnice şi spectacolul au impresionat cei cca 40.000 de spectatori!

Rammstein “aprinde” România!

M-a bucurat că piesele alese au fost în mare parte de pe ultimul album din 2009 pe care îl consider cel mai bun de până acum. De asemenea m-a bucurat că au încheiat cu piesa mea favorită – Ich Will…

Flăcările Rammstein la Sonisphere Festival

Iată mai jos fotografii şi piese de duminică 27 iunie 2010, în cea de a treia zi a Festivalului Sonisphere care a fost cel mai mare festival din istoria României!

Rammstein – Frühling In Paris – Live in Bucharest, Romania, at Sonisphere Festival – June 27th 2010

Iată şi piesa cu care a început concertul Rammstein (este prima piesă a noului album “Liebe Ist Für Alle Da” din 2009):

Rammstein – Rammlied – Live in Bucharest, Romania, at Sonisphere Festival – June 27th 2010

Rammstein – Ich Tu Dir Weh – Live in Bucharest, Romania, at Sonisphere Festival – June 27th 2010

Rammstein – Ich Will – Live in Bucharest, Romania, at Sonisphere Festival – June 27th 2010

Iată şi piesa la care claviaturistul trupei Rammstein merge cu barca prin marea de braţe ridicate ale spectatorilor! Primind tricolorul românesc, urcă pe scenă cu el în extazul publicului!

Rammstein – Haifisch – Live in Bucharest, Romania, at Sonisphere Festival – June 27th 2010

Rammstein – Pussy – Live in Bucharest, Romania, at Sonisphere Festival – June 27th 2010

Rammstein – Waidmanns Heil – Live in Bucharest, Romania, at Sonisphere Festival – June 27th 2010

Ultima piesă pe care v-o ofer este un succes “Alice in Chains”:

Alice in Chains – Would – Live in Bucharest, Romania, at Sonisphere Festival – June 27th 2010

Remus Cernea

28 iunie 2010

]]> http://remuscernea.ro/2010/06/rammstein-in-cea-de-a-treia-zi-a-festivalului-sonisphere/feed/ 1 http://remuscernea.ro/2010/06/sonisphere-a-doua-zi-istorica-pentru-istoria-rock-ului/ http://remuscernea.ro/2010/06/sonisphere-a-doua-zi-istorica-pentru-istoria-rock-ului/#comments Sun, 27 Jun 2010 11:25:01 +0000 remus http://remuscernea.ro/?p=2312 Festivalul Sonisphere – A doua zi

Istorică pentru istoria rock-ului:

Metallica, Slayer, Megadeth şi Anthrax pe aceeaşi scena!

Dragi prieteni, iată mai jos câteva dintre piesele pe care le-am filmat sâmbătă, 26 iunie 2010, în cea de a doua zi a Festivalului Sonisphere:

Fotografie din timpul concertului Megadeth (pe ecran, în spate, este Dave Mustaine)

Metallica – Welcome Home (Sanitarium) – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010

Metallica – Fade to Black – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010

Metallica – Sad But True – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010

Metallica – One – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010 – piesa nu a putut fi înregistrată complet din cauza epuizării bateriei…

Slayer – South of Heaven – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010

Slayer – Seasons in the Abyss – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010

Megadeth – Symphony of Destruction – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010

Megadeth – Hangar 18 – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010

Anthrax – Heaven and Hell and Indians – fragments – Live in Bucharest at Sonisphere Festival – June 26th 2010

Remus Cernea

Paradise Lost, Manowar, Accept

25 iunie 2010

Trei trupe au contat pentru mine în prima zi, cele menţionate în titlu, care au fost un cadou minunat de ziua mea.

Fotografie din timpul concertului Paradise Lost din 25 iunie 2010

Vă ofer câteva piese filmate ieri:

Paradise Lost – The Enemy

Mai jos este un moment impresionant din concertul Manowar care a cântat piesa “Heaven an Hell” a trupei Black Sabbath în memoria lui Ronnie James Dio, solistul vocal al trupei care ne-a părăsit recent…

Manowar – Heaven and Hell (cover Black Sabbath)

Regii metalului german, ACCEPT, au avut cel mai bun concert de ieri, încântând audienţa care a rezistat la ploaie şi la ispita de “a fugi la meci”, cu piese din întreaga lor istorie. Iată pentru început secvenţe instrumentale clasice în versiune metalizată Accept:

ACCEPT – instrumental

Fac observaţia că în materialul pe care l-am postat aici, prima piesă Accept pe care am inclus-o în listă a fost “Metal Heart” iar penultima “Balls to The Wall”. Concertul Accept de aseară a început cu Metal Heart şi s-a încheiat cu “Balls to The Wall” (după două bisuri).

ACCEPT – Princess of The Dawn

PS: Diseară la festivalul Sonisphere urmează “The big four” – adică 4 dintre cele mai importante trupe speed&thrash din lume! Metallica, Megadeth, Slayer şi Anthrax…

Remus Cernea

26 iunie

Vă ofer mai jos o serie de piese de o intensitate emoţională extraordinară ale unei trupe la care ţin enorm… Întrucât sunt legat profund de muzica trupei Anathema, cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care vi-l pot face astăzi, 25 iunie 2010, când împlinesc 36 de ani.

I-am văzut de mai multe ori, şi în 1994, şi la Artmania în 2007, inclusiv la concertul extraordinar, absolut unic, ţinut la cetatea Cisnădioara şi de la care vreau să postez cândva câteva înregistrări…

Anathema va cânta duminică, 27 iunie 2010, la festivalul Sonisphere, între orele 16.45 – 17.30... M-aş bucura să fiţi cât mai mulţi acolo…

Iată mai jos câteva dintre piesele de referinţă, deosebit de adictive, ale acestei minunate trupe britanice…

Anathema – Parissiene Moonlight

Anathema – Lost control

Anathema – One Last Goodbye

Anathema – Judgement

Anathema – Deep

Anathema – Flying (senzaţională piesă, superbe versuri, minunat solo-ul de chitară…)

Anathema – Fragile Dreams (versiune de studio)

Anathema – Fragile Dreams (versiune cu totul specială din concert)

Anathema – Regret

Anathema – Pulled Under At 2000 Meters A Second

Anathema – Violence (o excepţională piesă instrumentală)

Anathema – Forgotten hopes

Anathema – Thin Air (o piesă de pe ultimul album lansat pe 31 mai 2010)

Cu o baladă de pe albumul “Serenades” din 1993 fac trecerea către stilul lor din perioada de început (până în 1995):

Anathema – J’ai Fait Une Promesse

Anathema – Silent Enigma

Iată şi versiunea simfonică a acestei piese:

Anathema – Silent Enigma (Orchestral Version)

Anathema – A Dying Wish

Şi, desigur, piesa cu care au obţinut un succes mondial pentru iubitorii de doom/gothic în 1993 – Sleepless! În 1994 când au avut concert la Polivalentă eu ajunsesem mai devreme în sala şi am auzit de pe scenă o muzică de un fel complet necunoscut mie până în acel moment. În sală erau foarte puţini oameni la acea oră – poate 1-200 astfel că am ajuns imediat, ca vrăjit, până în faţa scenei. Nu şiam cine este pe scenă, nu cunoşteam acel stil complet nou şi nemaicântat în România live până atunci: Anathema repeta piesa Sleepless…

Anathema – Sleepless

Iată şi versiunea din 1996 a piesei (eu o prefer mai mult pe prima totuşi…) :

Anathema – Sleepless ‘96

Remus Cernea

25 iunie 2010

Vineri,  25 iunie 2010, la SONISPHERE

Mărturisesc de la început că această trupă a fost una dintre primele de care m-am ataşat foarte mult acum cca 20 de ani când am început să descopăr rock-ul occidental (până în 1989 nu prea avusesem acces la altceva decât Compact, Iris şi Holograf ale căror discuri le ascultam cu mare plăcere).

Piese precum Metal Heart, Generation Clash, Princess of The Dawn, Son of A Bitch, Hellhammer, Aiming High, Up to the Limit, Dogs on Leads, Breaker şi multe altele, alături de baladele superbe Accept au însemnat foarte mult pentru mine la începutul anilor ‘90. Le ascult şi acum cu mare plăcere şi vi le ofer mai jos.

În 2005 am avut ocazia să văd live ACCEPT în formula ei de aur, cu UDO la voce, la Budapesta la festivalul Sziget. Printre altele m-a impresionat bucuria extraordinară de a cânta heavy metal a acestor oameni cu plete albe.

Primul concert al ACCEPT după 42 de ani de carieră se anunţă a fi un mare eveniment pentru iunitorii metalului german deşi în acest turneu este un nou solist vocal. Desigur, UDO este inegalabil, dar şi acest solist mi se pare unul cu o voce potrivită pentru trupă…

Vă ofer pentru început o piesă de o monumentalitate tipic germană… atenţie la solo-ul de inspiraţie clasică…

ACCEPT – Metal heart (1985)

Un alt succes al trupei este “Generation clash”, o piesă excepţională care este un adevărat imn al tinerilor rebeli, cu un clip pe măsură…

ACCEPT – Generation clash (de pe albumul “Eat The Heat” din 1989, singurul cu David Reece la voce)

O altă mostră de metal teutonic la superlativ este “Aiming High” din 1986:

ACCEPT – Aiming High (de pe albumul “Russian Roulette” din 1986)

Unul dintre marile lor hit-uri metalice este “Princess of The Dawn”, o piesă cu un ritm obsedant care “te prinde din prima”, de pe albumul “Restless and Wild” din 1982:

ACCEPT – Princess of The Dawn (Live in Japan – 1986)

În continuare vă ofer ultimul clip ACCEPT, cu noul solist vocal Mark Tornillo, care mi se pare că are o voce foarte buna, undeva întreRob Halford (de la Judas Priest), UDO şi cu oarecari inflexiuni care îmi amintesc de Bon Scott, regretatul solist vocal de la AC/DC.

ACCEPT – Teutonic Terror (de pe albumul “Blood of The Nations” care urmează să apară în 2010)

Baladele ACCEPT sunt de asemenea minunate. Iată câteva exemple… Încept cu piesa “Breaking up again” din 1981, al cărei solo de chitară este superb, degajând o nostalgie aparte. Solo-ul parcă este compus de Pink Floyd:

ACCEPT – Breaking Up Again (de pe albumul Breaker din 1981)

O altă baladă superbă este “Amamos la Vida”:

ACCEPT – Amamos la Vida (de pe albumul “Objection Overruled” din 1993)

Alte balade faine ACCEPT:

ACCEPT – Can’t stand the night (de pe albumul Breaker din 1981)

ACCEPT – Writting on The Wall (de pe albumul Death Row din 1994)

ACCEPT – The King (de pe albumul I’m A Rebel din 1980)

Revenind la piesele în forţă vă recomand alte câteva de referinţă din istoria ACCEPT:

ACCEPT – Up to The Limit (de pe albumul Metal Heart din 1985)

ACCEPT – Teach Us To Survive (de pe albumul Metal Heart din 1985)

ACCEPT – Dogs On Leads (de pe albumul Metal Heart din 1985)

ACCEPT – Hellhammer (de pe albumul Eat The Heat din 1989 – cu David Reece la voce)

ACCEPT – Generation Clash II (de pe albumul Death Row din 1994 – cu UDO la voce)

ACCEPT – Russian Roulette (de pe albumul Russian Roulette din 1986)

ACCEPT – Monsterman (de pe albumul Russian Roulette din 1986)

ACCEPT – Losers and Winners (de pe albumul Balls to The Wall din 1983)

ACCEPT – Love Child (de pe albumul Balls to The Wall din 1983)

ACCEPT – Balls to The Wall (clipul pisei de tilu al albumului Balls to The Wall din 1983 – piesa este un protest faţă de dictaturi, războaie şi înlănţuirea în diverse forme a oamenilor)

Închei acest material cu o piesă foarte simpatică pe care o puteţi dedica fiecare în primul rând celor care au condus România spre dezastru prin corupţie şi incompetenţă în ultimii 20 de ani:

ACCEPT – Son Of A Bitch (de pe albumul Breaker din 1981)

Remus Cernea

cel mai mare festival rock din România

La sfârşitul acestei săptămâni va avea loc în Bucureşti cel mai mare festival rock care s-a desfăşurat vreodată în România. Vor cânta cel puţin 10 dintre cele mai importante trupe din istoria rock a ultimelor 3 decenii, trupe care au inovat foarte mult şi care au creat noi subgenuri muzicale.

Voi prezenta, de-a lungul câtorva postări, informaţii şi clipuri despre aceste trupe care înseamnă foarte mult pentru mine…

Încep cu Paradise Lost care recent a fost inclusă pe lista formaţiilor care vor cânta în prima zi… Mai jos puteţi vedea un trailer despre două compoziţii interpretate recent de Paradise Lost împreună cu Filarmonica din Praga:

Paradise Lost – Lost in Prague

La începutul anilor ‘90 Televiziunea Română avea o dată pe săptămână emisiunea lui Petre Magdin “Întâlnirea de la miezul nopţii” care era singura şansă timp de mulţi ani (până prin 1995-96 când a apărut MTV în România cu emisiunea de luni noaptea Headbanger’s ball) de a vedea în România clipuri cu formaţii rock.

Într-o seară, de pe la începutul anului 1994, ultima piesă din emisiunea de o oră a lui Petre Magdin a fost Paradise Lost “True belief”. Piesa m-a răvăşit pur şi simplu! Era un stil muzical cu totul nou, un sound unic cu o forţă şi intensitate extraordinare! Suntem în 1994… Ulterior am ascultat toate albumele lor şi, spre bucuria mea febrilă, Paradise Lost a şi concertat în România în acelaşi an (un concert senzaţional în faza de apogeu a trupei!), la festivalul Rock ‘94, care a durat 3 zile şi i-a avut cap de afiş pe Saxon, Paradise Lost şi Jethro Tull.

Primele 3 piese, introductive în muzica trupei britanice, pe care le-am ales pentru acest material sunt ceva mai accesibile pentru cine nu a ascultat până acum Paradise Lost.

Prima piesă este cântată cu Filarmonica din Praga:

Paradise Lost şi Filarmonica din Praga – Last Regret (2009)

O altă piesă excepţională, cu un timbru grav cu totul special, cântată cu o orchestră simfonică în 1995 este Forever failure:

Paradise Lost – Forever failure (de pe albumul “Draconian Times” din 1995)

Am ales Christendom ca piesă de trecere de la compoziţii accesibile la cele care au definit metalul gothic:

Paradise Lost – Christendom

Alături de Anathema, My Dying Bride şi Lacrimosa, care toate şi-au început cariera în aceeaşi perioadă (în jurul anului 1990), Paradise Lost a inventat un nou subgen al rock-ului.

Iată piesa de care vorbeam mai sus şi care va rămâne un reper în istoria muzicii rock, fiind una dintre cele mai bune compoziţii Paradise Lost. Clipul imprimă, de asemenea, o forţă suplimentară piesei. Vocea, sound-ul trupei, atmosfera grea, sugestia de temă capitală şi miză finală a existenţei, prelungirea refrenului în final întărit de cadenţa amplificată a tobelor mari, disperarea cu care este strigată dorinţa (All I want is…), corul de final – totul este perfect la această piesă de pe albumul Icon (în opinia mea cel mai valoros al trupei):

Paradise Lost – True belief

O altă piesă excepţională de pe albumul Icon este Widow:

Paradise Lost – Widow (1993)

O altă piesă de excepţie de pe Icon:

Paradise Lost – Weeping words

O piesă de referinţă pentru începuturile metalului gothic:

Paradise Lost – As I Die (de pe albumul “Shades of God” din 1992)

O altă piesă de pe “Shades of God”

Paradise Lost – Pitty the Sadness (1992)

O piesă de referinţă pentru începuturile death-doom-gothic ale trupei şi de care se leagă chiar numele de “gothic” pentru noul stil de metal care era în plin proces de naştere:

Paradise Lost – Gothic (de pe albumul Gothic din 1991)

În 1995, apare albumul “Draconian Times care încheie o primă fază a trupei Paradise Lost. Am selectat alte trei piese de pe acest album, pe lângă “Forever Failure” de mai sus:

Paradise Lost – Elusive Cure (de pe “Draconian Times – 1995)

Paradise Lost – The Last Time (de pe “Draconian Times – 1995)

Paradise Lost – Once Solemn (de pe “Draconian Times – 1995)

În perioada 1997 – 2001, spre imensul regret al iubitorilor muzicii rock, Paradise Lost intră într-o perioadă comercială, cu tente de muzică synthpop şi alternative, schimbându-şi stilul şi devenind o formaţie comună, ca numeroase altele, pierzându-şi elementele de identitate şi spiritul inovativ din prima perioadă. Vocea e de nerecunoscut, pierzându-şi personalitatea, iar sound-ul şi compoziţiile mediocre. Practic este o altă trupă… Apar câteva albume cu piese clişeice mulate pe “gustul pieţei” pe care eu nu le pot asculta decât cu dorinţa permanentă de a schimba repede piesa şi a trece din nou la muzică adevărată. Chitaristul trupei Gregor Mackintosh a recunoscut într-un interviu că, spre exemplu, albumul “Believe in nothing” a fost realizat sub directul control al casei de discuri. Cum sună piesele din această perioadă comercială?

Cam aşa:

Paradise Lost – Fader (De pe albumul “Believe in nothing – 2001)

Din fericire, Paradise Lost îşi schimbă curând casa de discuri şi la următoarele albume revine treptat la stilul gothic metal… Prilej pentru mine de a vă oferi câteva piese recente excelente:

Paradise Lost – Last Regret – altă versiune faţă d ecea de mai sus (de pe excepţionalul album Faith Divides Us – Death Unites Us din 2009)

Iată şi un clip foarte interesant:

Paradise Lost – The Rise of Denial (2009)

Paradise Lost – As Horizons End (2009)

Paradise Lost – Fallen Children (de pe albumul In Requiem din 2007)

Paradise Lost – Never for the Damned (de pe albumul In Requiem din 2007)

Paradise Lost – The Enemy (de pe albumul In Requiem din 2007)

Paradise Lost – Requiem (de pe albumul In Requiem din 2007)

Paradise Lost – Frailty (de pe excepţionalul album Faith Divides Us – Death Unites Us din 2009)

Desigur orice selecţie de piese ale unei trupe mari va lăsa multe în afară… Cei intresaţi cu siguranţă că le vor găsi şi asculta şi poate vor fi prezenţi şi la concertul Paradise Lost de vineri din cadrul Sonisphere.

Închei lista mea de selecţii cu un clip foarte interesant despre violenţa domestică…

Paradise Lost – Faith Divides Us Death Unites Us (OFFICIAL Video) – 2009

Remus Cernea

Astăzi, 2 iunie 2010, avem parte de un nou concert istoric în România.

Bob Dylan

După 50 de ani de carieră, diseară va cânta la Bucureşti Bob Dylan, genialul muzician poet care a influenţat enorm perspectiva asupra lucrurilor a multor generaţii, a dat aripi mişcărilor de protest şi de câştigare a drepturilor, a fost propus pentru Premiul Nobel pentru literatură şi a însufleţit emoţiile iubitorilor muzicii de calitate, lăsând în urmă o legendă unică…

Bob Dylan

Un om cu o chitară şi o muzicuţă a arătat lumii întregi cât de importante sunt ideile şi sensibilitatea umană. Acestea pot înfrunta prejudecăţi şi mentalităţi revolute şi pot înfrânge tiranii care au în spate ideologii totalitare şi forţa brută.

Concertul lui Dylan îi va avea în deschidere pe Bucium şi pe Nicu Alifantis & ZAN. Locul unde se va desfăşura s-a schimbat! Nu va mai avea loc pe stadionul Iolanda Balaş Soter, ci la ZONE ARENA, din Floreasca, pe str. Barbu Văcărescu nr. 164, aproape de Parcul Verdi şi str. Johann Sebastian Bach.

Vă ofer mai jos câteva dintre piesele folk – rock ale lui Bob Dylan la care ţin foarte mult…Pentru început însă un trailer foarte fain făcut:

Bob Dylan – trailer

Bob Dylan – Subterranean Homestick Blues – 1965

Bob Dylan – Hurricane – 1975

Bob Dylan & Joan Baez – Blowin’ in the wind

Bob Dylan – Things Have Changed

Bob Dylan – Simple Twist of Fate

Bob Dylan – The Times They Are A Changin

Bob Dylan – Like a Rolling Stone (1965)

Bob Dylan – Beyond Here Lies Nothing

Bob Dylan – Blowin’ in The Wind – versiunea înregistrată în 1963

Mai jos vă ofer şi câteva piese compuse de Bob Dylan şi interpretate de alţi mari artişti:

Jimi Hendrix – Like a Rolling Stone

Rolling Stones – Like a Rolling Stone

The Byrds – Mr. Tambourine Man

Guns’N'Roses – Knockin’ on Heavens Door

2 iunie 2010

Remus Cernea

]]> http://remuscernea.ro/2010/06/concertul-bob-dylan-la-bucuresti-intalnirea-cu-istoria-libertatii/feed/ 1 http://remuscernea.ro/2010/05/lacrimosa-sau-tragicul-tesut-pe-portativ/ http://remuscernea.ro/2010/05/lacrimosa-sau-tragicul-tesut-pe-portativ/#comments Sat, 01 May 2010 10:12:03 +0000 remus http://remuscernea.ro/?p=1917

Lacrimosa
sau
Tragicul ţesut pe portativ

dedicaţii speciale pentru toţi susţinătorii mei în cele 8 luni de existenţă a site-ului www.remuscernea.ro

Întrucât au trecut 8 luni de când am lansat acest site care a atras cca 170.000 de vizitatori, care a ajuns în noiembrie 2009 pe locul 1 la secţiunea politică pe www.trafic.ro şi care a fost al doilea site politic din România ca număr de vizitatori în 2009, ţin să vă ofer tuturor un cadou care are legătură cu cele profunde trăiri pe care le-am încercat de-a lungul vieţii.

Tillo Wolf, Remus Cernea, Anne Nurmi – 30 iunie 2006

Aşadar vă ofer mai jos câteva piese ale trupei la care ţin cel mai mult din muzica realizată în ultimii 20 de ani pe plan mondial. Consider că doar în anii 70 ai secolului s-a mai cântat la nivelul de complexitate, intensitate a emoţiilor, originalitate  şi profunzime la care face muzică trupa germană Lacrimosa.

Poate că unora vă este cunoscută trupa, cu siguranţă însă mulţi încă nu au auzit de ea sau nu îi cunosc piesele. De asemenea, mulţi au vărsat cel puţin o lacrimă ascultând această trupă ori s-au bucurat cu entuziasm de capodoperele Lacrimosa. Tuturor vă ofer câteva consideraţii despre o muzică extraordinară care combină gothicul cu simfonicul şi metalul într-o manieră unică, şi câteva selecţii dintre cele mai valoroase piese.

Măsura geniului Lacrimosa este dată îndeosebi de piesele lungi, de 10-15 minute care au o bogăţie de idei muzicale neegalată în muzica ultimelor câteva decenii decât poate de Pink Floyd şi alte câteva (puţine) trupe din perioada anilor 70). Sunt însă şi destule piese mai scurte şi mai “accesibile”, după cum veţi vedea mai jos, care reprezintă adevărate bijuterii componistice.

Tillo Wolf, Anne Nurmi

În 2006, cu puţin îninte de primul concert Lacrimosa din România, am scris un articol publicat pe Liternet “Lacrimosa sau Tragicul ţesut pe portativ”. Îl puteţi citi mai jos însoţit de clipurile pe care vi le dedic:

Lacrimosa

sau Tragicul ţesut pe portativ

Alleine zu zweit – piesă instrumentală cântată cu The London Symphony Orchestra (1999)

Marea muzică în registru sfâşietor este creată de acei compozitori care au puterea rară de a pune notele pe portativ cu degetele înmuiate în propriul sânge. Tilo Wolff este unul dintre aceştia. Muzica lui te ţine ancorat emoţional în durerea profundă şi fără leac a unei mari pierderi personale.

Lacrimosa – Nachtshatten (de pe albumul Lichtgestalt din 2005)

Am descoperit trupa în 1995, la scurt timp după ce apăruse albumul Inferno care era complet diferit de orice ştiam din muzica rock. La fiecare nou album, mi s-au părut uimitoare compoziţiile lungi, complexe, lucrate până la ultimul detaliu de filigran, atmosfera de un tragism răvăşitor, ingeniozitatea compoziţională extraordinară, bogăţia de idei muzicale, combinaţia perfectă între sonorităţile metalice şi cele simfonice, partiturile de tobe foarte diferite de ale majorităţii trupelor. Iar inflexiunile unice ale vocii sunt de o melodicitate surprinzătoare, ţinând cont că se cântă în germană, limbă considerată mai frustă, mai puţin muzicală…

Lacrimosa – Halt mich (de pe albumul Elodia din 1999, probabil cel mai valoros din muzica rock în ultimul deceniu al sec XX)

Mulţi ani am ascultat albumele Lacrimosa fără să înţeleg versurile şi fără să simt nevoia de a citi traducerile lor în engleză. Am tresărit atunci când cineva mi-a spus că sunt tulburătoare, sfâşietoare. Era firesc să fie aşa. Piesele sunt la un asemenea nivel şi transmit atât de copleşitor mesajul încât importanţa versurilor devine secundară.

Lacrimosa – Sanctus (Partea I – o capodoperă de pe albumul Elodia)

Dacă încerci să faci un elogiu prin cuvinte trupei Lacrimosa, te loveşti mai mult ca niciodată de limitele limbajului scris. Elogiul cel mai bun se va consuma în intimitatea propriei camere, ascultând în noapte, cu lumina stinsă, cu lacrimile şiroind, copleşit de viziuni, de durere, de emoţie, de încântare piese precum Halt Mich, Hohelied der Liebe, Am Ende Stehen Wir Zwei, Nachtschatten sau Alleine Zu Zweit. Muzica Lacrimosa e un submersibil cum rareori mai poţi găsi, care te ajută să explorezi teritorii adânci din abisul sensibilităţii tale. Trebuie să ai curaj să o asculţi des şi să te laşi prins de magia ei. Pentru că ţi se împinge rezistenţa emoţională la limită.

Lacrimosa – Sanctus (Partea a II-a – o capodoperă de pe albumul Elodia)

La finalul unei piese ai senzaţia că se sfârşeşte o lume. O lume extraordinar de vie şi de intensă care, atunci când dispare, te lasă părăsit într-un univers infinit mai sărac. Tăcerea care umple spaţiul întunecat al camerei, după ultima notă, devine o prezenţă apăsătoare care suspendă timpul. De la Pink Floyd încoace, nu prea s-a mai făcut o muzică atât de profundă şi de complexă precum compoziţiile Lacrimosa.

Lacrimosa – Der Morgen Danach (Metus Version) – un mare succes la public din 2001

Am avut totuşi surpriza să văd oameni fără un interes special pentru muzică rămânând foarte impresionaţi de anumite piese Lacrimosa. 90% din ce le-aş fi pus din rock i-ar fi lăsat relativ reci sau le-ar fi displăcut, în timp ce Lacrimosa reuşea să le capteze atenţia. Această muzică extraordinară nu ajunge însă aproape deloc să fie audiată de marele public, altfel poate doritor. Mulţi realizatori de radio nu difuzează pe post aşa ceva pentru că EI CRED, fără nici o bază, că nu ar fi agreată de un public mai larg.

Lacrimosa – Hohelied der Liebe – Partea I de pe albumul Lichtgestalt din 2005 – în opinia mea una dintre cele mai valoroase piese compuse vreodată în istoria universală a muzicii

După o perioadă lungă în care am fost nevoit să plec în alte ţări pentru a vedea live mari trupe rock, România a fost racordată la harta concertistică europeană. În doar un an, iată că au venit la Bucureşti formaţii de primă mână precum Megadeth, Nightwish, Paradise Lost, Therion, Helloween, Lake of Tears, King Diamond, Apocalyptica, Candlemass, Obituary. Graţie celor de la Fundaţia Aquarius avem şansa de a ne bucura pe 1 iulie, la Arenele Romane, de concertul Lacrimosa, marele eveniment muzical al anului. (2006, n.n.)

Lacrimosa – Hohelied der Liebe – Partea a II-a de pe albumul Lichtgestalt din 2005 – în opinia mea una dintre cele mai valoroase piese compuse vreodată în istoria universală a muzicii

O altă capodoperă Lacrimosa: Die Strasse der Zeit de pe albumul Stile din 1997 – Partea I

Lacrimosa: Die Strasse der Zeit de pe albumul Stile din 1997 – Partea a II-a

Pe data de 7 mai 2010, Lacrimosa va lansa un album aniversar după 20 de ani de activitate. Un fragment din piesa Deja Vu de pe acest nou album puteţi asculta mai jos:

Lacrimosa – Deja Vu (fragment) de pe următorul album lansat pe 7 mai 2010 – “Schattenspiel”

Lacrimosa include pe fiecare album şi câte una sau două piese în limba engleză. Una dintre acestea este “My last goodbye”:

Lacrimosa – “My last goodbye” de pe albumul “Lichtgestalt” (2005)

Mai jos puteţi vedea clipul piesei “Alleine zu zweit”, cu care am început această listă de compoziţii Lacrimosa, de data asta în versiunea de pe albumul Elodia:

Lacrimosa – Alleine Zu Zweit (de pe albumul Elodia din 1999)

Lacrimosa – Alles Luge (live în 2000)

Lacrimosa – Der erste tag (de pe albumul Stille din 1997)

Lacrimosa – Am Ende Stehen Wir Zwei (English Translation) – o piesă extraordinar de tragică de pe albumul Elodia din 1999. La un moment dat este un solo de fierăstrău.

Un film scurt cu câteva teme muzicale Lacrimosa…

Secvenţe din filmul Lichtjahre despre Lacrimosa şi turneele trupei în întreaga lume.

Lacrimosa – Fassade 2 satz. de pe albumul “Fassade” din 2001

Lacrimosa – Fassade 3 satz. de pe albumul “Fassade” din 2001

Lacrimosa – Der Kelch der Liebe (de pe albumul “Lichtgestalt” din 2005)

Desigur că sunt numeroase alte piese absolut superbe ale acestei trupe. Am făcut o selecţie pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra Lacrimosa inclusiv pentru cine se întâlneşte pentru prima dată cu această muzică. Cei care cunosc deja formaţia sper că se vor bucura la rândul lor de materialul postat aici…

Remus Cernea

28 aprilie 2010

Trupa Phoenix nu mai are nevoie de nici o prezentare. De-a lungul a aproape 50 de ani (s-a înfiinţată în 1962) a fost trupa fanion a rock-ului românesc îmbinând perfect creativitatea rebelă şi nonconformistă specifică rock-ului,  influenţa folclorului românesc, rezistenţa faţă de un regim opresiv, sensibilitatea simfonică, tenacitatea de a rezista şi duce peste timp un mesaj original.

Eu i-am văzut prima dată live pe 2 iunie 1991 la primul mare festival organizat după 1989: ROCK ‘91.

Apoi i-am văzut live, de data asta în formulă completă, la concertul din 19 septembrie 1991 de pe Stadionul Naţional în deschidere cântând Mircea Florian. Atunci piesa Negru Vodă cântată live m-a cucerit complet, inclusiv prin solo-urile de bass şi tobe. Este probabil cea mai bună piesă compusă de o trupă rock românească din toate timpurile.

Aseară, la Sala Palatului a avut loc o minunăţie de concert împreună cu Orchestra Simfonică Bucureşti.

Au fost cântate piese din toate perioadele Phoenix, inclusiv câteva piese avându-l la voce pe Moni Bordeianu cu care au fost înregistrate primele succese de la sfârşitul anilor ‘60.

Piesele au sunat absolut superb în versiunea cu orchestră simfonică. Din păcate, pe alocuri au apărut câteva probleme tehnice cu sunetul, dar artiştii de pe scenă au fost extraordinari.

Ca şi la MOZART ROCKS îmbinarea rock-ului cu muzica şi sound-ul simfonic au fost impresionante, extraziind publicul…

Solo-ul lui Ţăndărică la piesa Negru Vodă a arătat încă o dată că este cel mai valoros tobar din România.

Iată mai jos câteva piese pe care le-am filmat aseară:

Phoenix – Symphoenix – “Jocul” – 28.04.2010 – live la Sala Palatului

Phoenix – Symphoenix – “Vremuri” – 28.04.2010 - live la Sala Palatului

Phoenix – Symphoenix – “Nebunul cu ochii închişi” – 28.04.2010 - live la Sala Palatului

Phoenix – Symphoenix – “To my brothers” – 28.04.2010 - live la Sala Palatului

Phoenix – Symphoenix – Intro – 28.04.2010 - live la Sala Palatului

Mai jos este o piesă cu semnificaţie specială pentru trupa Phoenix şi destinul acesteia în contextul istoric dramatic prin care a trecut România:

Phoenix – În umbra marelui URSS (versiune de studio)

Remus Cernea