Partidul verde Partidul verde

Regelui Spaniei, Juan Carlos, i se cere să abdice după ce a vânat elefanţi în Botswana. Ar fi făcut-o şi în România, dar aici a găsit să împuşte „doar” mistreţi şi urşi

May 8th, 2012 | By | Category: Articole

Viciile sângeroase ale unor lideri politici sau magnaţi nu mai pot fi tolerate în Europa şi nicăieri în lumea civilizată. A împuşca un animal sălbatic pentru a savura plăcerea de a ucide este o faptă care vorbeşte de la sine despre un caracter profund alienat.

În aceste zile, un scandal uriaş a izbucnit în Spania, dar el s-a răspândit rapid pe întreaga planetă şi a generat reacţii ample şi virulente, pe deplin îndreptăţite. Regele Spaniei, Juan Carlos, un şef de stat respectat şi cu o presă bună, până recent, s-a rănit la vânătoare de elefanţi în Botswana. E regretabil, desigur, că regele Spaniei are acum de îndurat o perioadă de spitalizare şi îi dorim o recuperare rapidă. Dar faptul că regele s-a dus acolo pentru a împuşca elefanţi a ultragiat opinia publică. E scandalos şi ruşinos pentru această ţară membră a Uniunii Europene că şeful ei de stat, care ar trebui să fie un reper de probitate, are astfel de preocupări şi găseşte o plăcere în actele de cruzime comise faţă de animale sălbatice.

Regele Juan Carlos al Spaniei la vânătoare de elefanţi în Africa

O fotografie cu Juan Carlos stând cu arma în mână lângă un elefant împuşcat amplifică şocul. Sinistru e că acea fotografie nu a fost făcută acum, cu prilejul Safari-ului regal de săptămâna trecută, ci în 2005. Aşadar, Regele Juan Carlos mai participase şi în trecut la astfel de „activităţi”.

Pentru familia regală spaniolă nu e singurul incident armat grav care s-a petrecut recent. Acum cca o săptămână, nepotul regelui, în vârstă de numai 13 ani s-a împuşcat singur în picior. Este ilegal ca un copil de această vârstă să folosească o armă şi e încă neclar cum de a ajus în posesia ei.

Mai grav este că regele Juan Carlos însuşi, în martie 1956, pe când avea doar 18 ani, a folosit o armă din care a plecat accidental glonţul care l-a ucis pe fratele său, prinţul Alfonso, în vârstă de numai 14 ani. Acel incident l-a marcat profund pe Juan Carlos, dar iată că nu suficient de mult pentru a-l ţine departe de mânuirea armelor.

Prinţul Alfonso al Spaniei, împuşcat mortal, pe 29 martie 1956, la vârsta de 14 ani cu un pistol ţinut îi mâini de Juan Carlos, pe atunci în vârstă de 18 ani

Juan Carlos a devenit un vânător faimos. În 2004 a participat şi la măcelul mistreţilor organizat la Balc de Ion Ţiriac. Regele Spaniei a ucis în România inclusiv o femelă de urs gestantă. Nu-i aşa?… Voluptatea de a ucide un animal care fuge îngrozit nu se-mpiedică de ciotul unor „considerente morale naive”…

Vânătoarea “tradiţională” de la Balc (Foto Florin Ciucaş)

Oricum, masacrul mistreţilor care se petrece în fiecare an la Balc este abominabil şi ar trebui interzis, dar acesta este un subiect distinct despre care voi scrie mai pe larg cu alt prilej. În România, Juan Carlos nu s-a limitat la mistreţi…

Protest al organizaţiei Vier Pfoten faţă de vânătoarea de la Balc din 2012

I s-a oferit regelui ocazia să ucidă şi câţiva urşi din Carpaţi, iar Juan Carlos nu a ratat-o… Nouă dintre ei şi-au pierdut viaţa ca ţinte fără scăpare ale vânătorului spaniol. Nu ştim dacă s-a şi fotografiat cu trofeele din România. Deocamdată, pe net, îl găsim pe vânător lângă victimele sale din Africa. Pe site-urile care promovează turismul vânătoresc, numele lui Juan Carlos este menţionat ca argument în plus pentru a veni la ucis de animale în Transilvania…

Reclamă la vânătoare în Transilvania, cu numele regelui Juan Carlos la loc de cinste

Aventurile vânătoreşti ale regelui s-au petrecut, în mod paradoxal, în timp ce era preşedinte de onoare al renumitei organizaţii pentru protecţia animalelor World Wild Fund, filiala din Spania. În ultimele două zile, peste 45.000 de oameni au semnat o petiţie prin care i se cere regelui să demisioneze din această poziţie. Preşedintele WWF Spania i-a adresat o scrisoare în care îi cere o întrevedere acestuia, cât de repede se va putea, pentru a discuta despre statutul regelui în organizaţie, date fiind informaţiile recent apărute despre vânătoarea de elefanţi. În scrisoare este menţionat faptul că numeroşi finanţatori, membri şi susţinători ai organizaţiei solicită o decizie în această privinţă. Este evident că rămânerea regelui Juan Carlos în poziţia de preşedinte de onoare al WWF Spania ar afecta grav credibilitatea organizaţiei.

Regele Juan Carlos fotografiindu-se cu bivoli ucişi la vânătoare în Africa

Personal, anticipez că Juan Carlos, atât timp cât va mai fi rege, nu va mai utiliza niciodată o armă de vânătoare, ca urmare a scandalului iscat acum. Dar lucrurile nu trebuie să se oprească la cazul particular al regelui, indiferent cum va evolua situaţia. E nevoie ca presiunea civică actuală să ducă la schimbări de substanţă în ce priveşte cruzimea şi relele tratamente la care sunt supuse animalele sălbatice de către unii semeni de-ai noştri.

Regele Juan Carlos la vânătoare

Nu mai poate fi permis, de acum încolo, cel puţin nu în Europa civilizată, ca liderii politici sau magnaţii să participe la astfel de acte barbare de vânătoare precum Safari-ul lui Juan Carlos sau măcelul anual de la Balc al lui Ion Ţiriac, fără a exista consecinţe severe asupra carierei lor politice sau a afacerilor pe care le administrează.

Marile partide din Spania s-au abţinut deocamdată de la declaraţii oficiale pe acest subiect. Totuşi, Tomas Gomez, liderul socialiştilor din Madrid i-a cerut regelui să aleagă între datoria faţă de responsabilităţile publice şi obligaţiile care îi revin ca şef de stat, şi abdicare, fapt care i-ar permite să se bucure de un alt stil de viaţă.

Presa rusă a scris că, în 2006, Juan Carlos ar fi împuşcat un urs jucăuş, care a activat la un circ înainte de a fi repus în libertate, pe nume Mitrofan, urs care în prealabil ar fi fost ademenit cu miere amestecată cu votka pentru a i se da apoi drumul pe câmp ca să satisfacă dorinţa de sânge a regelui…

Mă gândesc însă că e posibil ca unii să nu realizeze imediat culpa majoră a şefului statului spaniol… „În fond, vânătoarea e o activitate tradiţională şi specifică familiilor nobiliare sau regale de secole, s-ar putea spune… oamenii au vânat din cele mai vechi timpuri. E normal să o facă şi azi… Care e problema?”

Ei bine, problema regelui constă în următoarele…

Savanţi şi conservaţionişti din întreaga lume fac eforturi uriaşe pentru a salva speciile de animale şi diversitatea naturală de la distrugerile provocate de vânătoare, de reducerea accelerată a habitatelor, de poluare sau alţi factori. Cu toate aceste eforturi, multe specii dispar sau numărul indivizilor se reduce constant. Printre aceste specii se numără leii, tigrii, elefanţii, delfinii, balenele, diverse specii de maimuţe şamd. E nevoie de o intensificare a eforturilor pentru a proteja şi salva speciile ameninţate. Conştientizarea acestor probleme şi eforturile făcute pentru protejarea animalelor separă oamenii civilizaţi şi empatici cu animalele de persoanele care pentru un profit oarecare sau pentru satisfacerea unor plăceri extrem de discutabile sunt dispuse la fapte care duc la distrugeri masive asupra naturii şi habitatelor şi la masacrarea speciilor ameninţate cu dispariţia.

Zoologul Martin Hughes-Games alături de un pui de elefant care a arămas orfan

În plus, e o mare diferenţă între ceea ce făceau strămoşii noştri care vânau pentru a se hrăni sau, în anumite cazuri, pentru a se apăra de ameninţarea unor prădători, şi vânătoarea făcută din plăcerea de a ucide un animal sălbatic, plăcere care îi animă pe unii semeni ai noştri precum regele Juan Carlos.

Nu în cele din urmă, insensibilitatea faţă de suferinţa şi moartea produsă unui animal într-un astfel de mod ridică mari semne de întrebare cu privire la calitatea umană a persoanei respective.

Cei care se ocupă cu protejarea speciilor ameninţate se numără, în opinia mea, printre cele mai nobile fiinţe umane. Unii au avut de înfruntat dificultăţi uriaşe şi chiar au plătit cu viaţa efortul lor. Exemplul lui Dian Fossey este unul care ne tulbură, întristează şi impresionează. După cum se ştie ea a fost ucisă în 1985 în Rwanda, în timp ce lupta pentru protejarea gorilei montane, specie ajunsă la un grad critic de ameninţare cu dispariţia, în acest moment existând mai puţin de 800 de exemplare pe planetă.

Trailer-ul excepţionalului film “Gorillas In The Mist”, câştigător al Globului de Aur şi nominalizat la 5 premii Oscar, cu Sigourney Weaver în rolul naturalistei Dian Fossey

Astăzi, nobleţea se redefineşte… Regele care pleacă în Africa la vânătoare de elefanţi ar fi fost poate privit ca un fel de erou acum 3-4 secole… Acum el devine barbarul inuman, iar plăcerile sale sângeroase reprezintă un vestigiu ruşinos al unui trecut caduc. Distracţia de a împuşca animale lipsite de apărare nu mai are nici o urmă de eroism sau de nobleţe, în înţelesul lor modern. E doar laşitate şi satisfacţie morbidă de a lua viaţa unei fiinţe care ar trebui să trezească în noi curiozitate, preocupare pentru protecţie, compasiune şi grijă…

După cum se ştie, elefanţii sunt printre puţinele specii atât de inteligente încât să se recunoască în oglindă… Doar oamenii, cimpanzeii, gorilele, urangutanii, delfinii, orcile şi o specie de ciori mai au această abilitate care denotă un nivel ridicat de inteligenţă şi care reprezintă o bază pentru comportamente complexe precum empatie, altruism şi interacţiuni sociale dezvoltate cu alţi indivizi.

Testul oglinzii a fost imaginat pentru prima dată de către Charles Darwin care l-a experimentat la o grădina zoologică, punând o oglindă în faţa unui urangutan şi studiind reacţiile acestuia. Relevanţa ştiinţifică a testului oglinzii a crescut o dată cu studiile aprofundate făcute după 1970 de către savantul american Gordon G. Gallup în privinţa conştiinţei de sine a animalelor. Sunt de părere că animalele inteligente trebuie să capete un regim special de protecţie, interzicându-se orice fel de agresiune a oamenilor asupra acestor specii. Desigur, cu excepţia unor situaţii de legitimă apărare. Sunt tot mai multe voci care cer, spre exemplu, chiar recunoaşterea unui statut special, de persoane non-umane, pentru delfini, graţie inteligenţei lor deosebite.

Oricum, rămâne întrebarea: de ce să ucizi? Răspunsul „pentru că îmi face plăcere” nu mai poate fi acceptat azi. Iar când un lider politic european dă, prin faptele sale, un astfel de răspuns, se descalifică iremediabil. E echivalentul picării unui examen moral esenţial pentru societatea noastră, al unui metaforic test al oglinzii aplicat caracterului unora precum Juan Carlos sau Ion Ţiriac, care reflectă o imagine respingătoare.

Iată imagini şocante cu elefanţi ucişi de vânători în Africa…

Elefanţii folosesc unelte şi îşi transferă unii altora cunoştinţele în utilizarea acestora de la o generaţie la alta. Studii recente arată că au abilitatea conceptuală de a înţelege moartea unui semen. Dispariţia unui camarad le produce întristare vizibilă elefanţilor manifestată prin comportamente care demonstrează o capacitate evoluată de a realiza şi regreta acest lucru. Spre exemplu, s-a observat că, atunci când trec pe lângă un loc unde a murit un alt elefant, se opresc şi rămân nemişcaţi minute întregi…

Din cauza vânătorii pentru colţii de fildeş, în ultimele decenii, s-a răspândit o mutaţie genetică rară acum un secol printre elefanţi care face însă ca acum aproximativ 30% dintre ei să aibă colţii foarte mici sau să nu îi mai aibă deloc. Cum aceşti colţi sunt necesari pentru hrănire şi pentru anumite comportamente sociale este ameninţat însuşi modul de viaţă al elefanţilor în sălbăticie. Numărul elefanţilor este în scădere rapidă. În secolul XX a scăzut de 10-20 ori. În Ciad, spre exemplu, de la 300.000 în 1970, acum mai sunt doar cca 10.000. În Congo, au mai rămas 348 în anul 2006 de la un număr de aproape 10 ori mai mare în urmă cu 5 decenii. E adevărat că în Botswana mai trăiesc cca 150.000 de elefanţi. Dar permanenta restrângere a habitatelor, braconajul, schimbările climatice şi alţi factori nefavorabili anunţă un viitor nesigur pentru această specie.

O excepţională piesă cu versuri răvăşitoare a trupei MEGADETH – Countdown to Extinction – care vorbeşte despre exterminarea accelerată a speciilor, melodia fiind însoţită de imagini sugestive despre uciderea animalelor

Totuşi, există şi motive de speranţă în privinţa felului în care ne raportăm la animale… Mentalităţile se schimbă treptat şi se iau şi măsuri politice care reflectă acest lucru. Spre exemplu, Parlamentul regiunii autonome Catalane din Spania a decis în 2010 interzicerea luptelor cu tauri. Măsura a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2012. În 1991, o altă regiune autonomă spaniolă – Insulele Canare – a interzis, la rândul ei, acest tip de tradiţie violentă. Valul de reacţii generat de incidentul recent cu Juan Carlos ar putea aduce şi alte măsuri sau modificări legislative importante care să dea o şansă în plus protejării speciilor ameninţate şi eliminării cruzimii şi relelor tratamente aplicate animalelor.

PS 1: acest articol nu pune în discuţie regalitatea ca instituţie şi nici nu deschide o polemică pe tema republică vs. monarhie. Dacă persoana în cauză, într-un astfel de scandal ar fi fost, să spunem, un ipotetic preşedinte al Spaniei, aş fi scris un editorial în acelaşi spirit.

PS 2: am găsit şi critici care se referă la faptul că regele ar fi cheltuit 57.850 USD cu prilejul vânătorii de elefanţi din Botswana, în timp ce foarte mulţi spanioli sunt confruntaţi cu criza economică. Este o critică legitimă în felul ei, dar irelevantă pentru tema de fond a editorialului meu. O perioadă de avânt economic şi prosperitate nu ar fi justificat comportamentul regelui… Aşadar nu suma cheltuită de rege reprezintă culpa principală, dar, desigur că o agravează, însă într-o privinţă marginală din punctul meu de vedere.

PS 3: în ultima lună şi jumătate nu am mai găsit răgazul de a scrie pe Vox Publica din cauza unei agende politice extrem de aglomerate. Voi reveni cu detalii despre ultimele evoluţii politice care privesc partidul din care fac parte şi despre implicaţiile acestora în editoriale viitoare.

PS 4: Vă invit să comentați acest editorial într-un spirit de respect reciproc, în care să primeze argumentul și nu atacul la persoană…

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu

2 comments
Leave a comment »

  1. regele si toti cei care ucid din placere, ucid animale din cauza legislatiei care nu permite inca vanatoarea de oameni. eu sper sa moara in chinuri

  2. A ucide orice animal sălbatic cred că este o crimă. Niciun animal care își câștigă singur existența nu trebuie omorât. Dacă vor să omoare animale, atunci să facă o crescătorie, dar să omori un animal care își câștigă singur existența în sălbăticie este o crimă. Am mai putea admite și situații în care o singură specie se înmulțește fără măsură așa ca oamenii creând un fel de invazie. Poate așa ar mai merge, dar altfel este o crimă.

Leave Comment