Partidul verde Partidul verde

Libia liberă… Egiptul liber… Siria, sperăm, cât de curând, liberă… Regimul Băsescu a fost şi este însă solidar până la sfârşit cu dictatorii sângeroşi din aceste ţări…

Aug 27th, 2011 | By | Category: Articole

Libia este acum liberă… Siria, sperăm, va fi, cât de curând, liberă… Regimul Băsescu a fost şi este însă solidar până la sfârşit cu dictatorii sângeroşi din aceste ţări…

Vineri, 26 august 2011, începând cu ora 13.00, va avea loc o acţiune de solidarizare cu Libia liberă în faţa ambasadei acestei ţări la Bucureşti din str. Aviator Zorileanu nr. 58

Despre scandaloasa şi ruşinoasa complicitate a României cu regimurile dictatoriale care s-au dedat la violente reprimări ale demonstranţilor pentru libertate în ţările arabe am mai scris aici.

Preşedintele Traian Băsescu şi ministrul de externe Theodor Baconschi s-au arătat prietenii loiali ai lui Muamar Ghaddafi din Libia, de Bashar Al- Assad din Siria şi de Hosni Mubarak din Egipt.

Muamar Ghaddafi şi prietenul său, Traian Băsescu

Masacrele oribile şi violenţa guvernelor acestor ţări împotriva cetăţenilor lor au generat reacţii de condamnare unanime în lumea democratică. Ţara care rămâne excepţia, spre ruşinea şi revolta partizanilor libertăţii şi democraţiei din ţara noastră.

Poate că anumite interese economice ar fi legitimat anumite relaţii cu regimurile dictatoriale din ţările arabe. Mulţi alţi lideri din ţări democratice au cultivat relaţiile cu regimuri precum cel al lui Ghaddafi. Culpa morală şi politică a administraţiei de la Bucureşti apare o dată cu lipsa de reacţie alături de comunitatea internaţională în condamnarea represiunii sângeroase la care au recurs aceste regimuri împotriva propriilor cetăţeni atunci când aceştia au ieşit în stradă pentru libertate şi reforme democratice.


Un documentar impresionant despre revoluţia din Libia şi răspunsul brutal al regimului Ghaddafi. În ciuda acestor evenimente, statul român tace, nu recunoaşte Consiliului Național de Tranziție al Libiei Libere menţinând relaţii diplomatice cu Libia chiar şi în aceste ultime zile…

Un stat membru al familiei democratice a Uniunii Europene şi al alianţei NATO trebuie să îşi asume şi rolul de exportator de democraţie. Cel puţin nu poate rămâne indiferent faţă de atrocităţile care au loc împotriva cetăţenilor oriunde s-ar întâmpla acestea în lume. Indiferenţa este echivalentă cu complicitatea şi reprezintă nu doar o gravă culpă morală, ci şi una politică.

Angajamentele noastre ca membri a UE şi NATO ar trebui să genereze un tip de comportament din care să rezulte ataşamentul nostru veritabil la valorile acestor structuri internaţionale. Nu putem fi democraţi cu jumătăţi de măsură. Nu putem fi şi cu NATO şi cu UE, dar în acelaşi timp şi cu Muamar Ghaddafi sau cu Bashar Al-Assad din Siria când acestora li s-a cerut răspicat demisia de către democraţiile reper.

Iată aici o declaraţie a purtătorului de cuvânt al NATO, Oana Lungescu

Conferinţa de presă a NATO, din 19 iulie 2011, despre ultimele evoluţii ale situaţiei din Libia, cu participarea Oanei Lungescu, purtător de cuvânt

Mişcarea Verzilor a reacţionat încă din 24 martie 2011 faţă de atitudinea descalificantă a preşedintelui Băsescu şi a diplomaţiei române în ce priveşte situaţia din Libia.

Am arătat în acel comunicat că “România a ratat şi cu ocazia intervenţiei motivate umanitar din Libia posibilitatea de se arăta fidelă principiilor democraţiei şi respectării drepturilor omului. Suveranitatea unui stat nu poate servi drept scut masacrării propriilor cetățeni. Atunci când un regim recurge la reprimarea sângeroasă a celor care cer reforme democratice, comunitatea internațională este îndreptățită să intervină.”

Rebelii din Libia au dedicat victoria lor demonstranţilor pentru libertate şi democraţie din Siria

De asemena că “Preşedintele României, Traian Băsescu, fără consultarea Parlamentului şi a societăţii civile, a obstrucţionat eforturile Franţei şi Marii Britanii de a construi un consens european în favoarea unei intervenţii necesare şi imediate. Cu cinism, Preşedintele Băsescu a anulat principiul de bază pe care s-a reîntemeiat societatea românească în 1989. România, într-o mai mare masură decât alte state europene a cunoscut opresiunea unui regim criminal şi personalizat. Era de datoria noastră ca națiune să reacționăm prin solidaritate cu poporul libian şi cu statele care au promovat intervenţia comunităţii internaţionale.”

Vă ofer, mai jos, un excelent apel scris de profesorul Adrian Niculescu, de la SNSPA, text publicat într-o versiune restrânsă, în revista Observator Cultural

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A II-a scrisoare deschisă către ministrul de externe al României

Domnule Baconschi – tot Libia!

De peste șase luni, în Libia, se dă o exemplară bătălie, pe viață și pe moarte, pentru libertate și dreptate, care înalță spiritul uman. Este o lecție pentru umanitate, un caz-limită în istorie, în lupta cu tirania. Chiar și ca teolog, ar fi trebuit s-o înțelegeți. N-a fost așa… La ora cînd Vă scriu aceste rînduri, duminică noaptea, 21 spre 22 august, cu ochii pe France 24 TV și pe Euronews, luptătorii libieni pentru Libertate au pătruns deja în Tripoli. Cartierul Tajoura (răsculat din primele zile ale revoltei, fusese bombardat, cu aviația, în februarie, să se învețe minte!) si altele sînt, acum, eliberate, rînd pe rînd. Populația se revarsă pe străzi, ca în Bucureștiul din alt 21-22, dar decembrie, 1989. In treacăt fie spus, alte coincidențe: revolta lor s-a aprins de la Benghazi (sociologic, Timișoara situației), tot într-o zi de 15, dar februarie, nu decembrie, si nu de la un pastor, ci de la un avocat apărător al drepturilor omului, Tabril, și el, ca si Tokes, arestat – iar regimul lor a durat exact cît comunismul la noi: 42 de ani… Se dau lupte eroice. Purtătoarea de cuvînt NATO (Oana Lungescu!) a anunțat, cu puțin timp în urmă, că regimul Ghaddafi se prăbușește… Faptul că Ghaddafi face declarații psihopatice, mai rău decît Ceaușescu, că va rezista pînă la ultima picătură și că va învinge, chemînd întreg poporul libian să curețe Tripoli de bandiți și să-l apere de ”imperialiști” – asta e o altă problemă, sigur, conexă. Orice asemănare cu Revoluția noastră din Decembrie (cu diferența că momentul 20-22 decembrie, Timișoara – oraș liber, s-a dilatat, la Beghazi, șase luni..) este, riguros, ne-întîmplătoare! Mutatis-mutandis, Revoluția Română din 1989 este, vizibil, cea mai apropiată comparație posibilă. Dar nici modelul Hitler nu-i departe… Ceea ce se petrece, acum, în Libia sare, clar, din orice tipar cunoscut (prezentatoare TV cu pistol în emisiune, etc)!

De azi dimineța, veritabila armată Brancaleone a insurgenților (titlul unui film celebru, o oaste improvizată din orice, afară de militari…), compusă, ca la 1848, sau ca-n Expediția celor o mie, a lui Garibaldi, din studenți, profesori, zugravi, medici, frizeri, avocați, instalatori, ingineri, tîmplari, etc., dar prevalent intelectuali, transportați în șiruri de autoturisme delabrate și de camionete papuc, armati doar cu mitraliere, în blugi și tricouri, fără uniforme, dar cu o doză inverosimilă de curaj și entuziasm, ”o gașcă mare de golani ce-a răsturnat sclavia”, vorba cîntecului din Piața Universității, a înaintat circa 50 de Km, cucerind, în drumul său, o mare bază militară, o rafinărie vitală, eliberînd o închisoare, etc…

Vineri, în drum spre RFI, pe aceeași stradă Zorileanu, am vazut încă în funcție, cu stegurile verzi in vînt, ambasada (pardon, biroul popular!) regimului criminal Ghaddafi. Este o rușine, domnule ministru, o rusine mare pe obrazul României! Cred că este clar, și pentru Dvs și pentru dl. președinte Băsescu, care Vă comandă, că ceea ce ați făcut Dvs. echivalează cu complicitatea, de facto, cu Ghaddafi. Prin refuzul ruperii legăturilor diplomatice cu genocidara Jamahirie și prin ne-recunoașterea Consiliului Național de Tranziție al Libiei Libere, îi aveți amîndoi, într-un fel, pe patrioții libieni pe conștiință – deși, prin Apelul inițiat de mine (v. 22, on line, 20 martie 2011, înaintea întrunirii CSAT!), vreo 50 de personalități din societatea civilă, printre care dl Emil Constantinescu, Vă cereau exact acest simplu gest! Trimiterea obtorto collo a fregatei Ferdinand, la cererea NATO, după declarațiile penibile, din ajun, ale d.lui Băsescu, care ”se bucura” că nu trebuia să intervenim (ca și cum ar trebui să-ți ceară cineva să intervii, cînd vezi cum sînt striviți, sub șenile, oameni!), nu compensează, nicidecum. Este încă un clasic românesc: ilustrează perfect duplicitatea din zicala: și cu rușii și cu turcii! Participi la blocada unei țări, dar păstrezi relațiile cu aceasta… De altfel, nava s-a și întors, discret, pe 21 iulie. Minimă rezistență… Nici nu s-a schițat, măcar, banalul gest al prelungirii misiunii acesteia, în condițiile în care Franța, de ex., a votat, în quasi-unanimitate (minus comuniștii și cîțiva ecologiști), în Parlament, pe 12 iulie, reînnoirea întregii sale operațiuni în Libia. Noi doar am bifat o ”acțiune”…

În P. S.-ul (Observator Cultural, Nr. 319, din 2 iunie) primei mele Scrisori deschise către Dvs. apărute în Nr. 317, din 19 mai (Domnule Baconschi, faceți ca Sikorski – șeful diplomației poloneze ce, pe 11 mai, pe cînd pe Dvs. Vă preocupa milionul de voturi, s-a dus la Benghazi și a recunoscut CNT!), Vă promiteam că, în măsura în care vor apărea noi argumente în favoarea recunoșterii CNT, Vă voi ține la curent, tot din paginile Observatorului… În peste 80 de zile, faptele s-au acumulat nemăsurat. Totuși, în fața accelerării pe care o iau, în aceste ore, evenimentele (patibularul Saif al Islam, Nicușor-ul situației, a fost prins; insurgenții au liberat tot orașul, au ajuns și-n centrala Piață Verde, călcînd peste gigantografia megalomanică a lui Ghaddafi de pe caldarîm, vizibilă și din avion, lumea scandînd frenetic, în imagini unice, libertate! etc.) Vă economisesc lungul pomelnic pe care Vi-l preparasem. Voi spicui, doar, începînd cu 30 mai de cînd, practic, din biroul Dvs., ministrul de externe al Italiei, dl Franco Frattini, a zburat direct la Benghazi, capitala provizorie a insurgenților. Ce V-o fi spus?

La 3 iunie, China ia contact cu CNT, iar pe 22, îl va declara interlocutor important. Pe 4 iunie, ministrul de externe britanic, Hague vine și el la Benghazi. La 8 iunie este rîndul d.nei Jimenez, șefa diplomației spaniole, să ajungă acolo iar, pe 17, logic, Spania expulzează pe toți diplomații jamahiri. La 7 VI, fuge și ministrul muncii după ce, pe 1, fugise și cel al petrolului, Ghanem. Tot pe 7 VI, Rusia trimite la CNT un emisar, Mihail Dargelov (care spune: Ghaddafi și-a pierdut orice legitimitate cînd a tras primul glonț asupra poporului!), în vreme ce mărețul lider lansa un delirant mesaj radio că va muri ca martir. Pe 8 are loc Conferința NATO a ministrilor Apărării, pentru Libia. Ce-o fi gîndit d.l Oprea? Pe 9 VI, va urma prima vizită a unui șef de stat la Bengazi: senegalezul Wade. Tot pe 9, SUA anunță așteptata recunoștere a CNT (pe 3 VII, CNT va redeschide ambasada la Washington), și, idem, Australia. Italia va oferi 400 mil. euro CNT, Franța, 290, Turcia 200, cînd va și recunoște, oficial, CNT, pe 3 iulie. Emiratele vor recunoaște CNT pe 13 VI, reticenta Germanie, pe 14 VI (după ce, pe 8, d.na Merkel se lăsase convinsă de Obama, pe 23 VII va oferi CNT 100 mil. euro), ca și Canada. Mai grav e că, exact atunci, și Dvs. efectuați un turneu în zonă. V-ați dus în Tunisia, în Egipt, dar la Benghazi nici c-ați catadixit să puneți piciorul…

Pe 27 iunie, un eveniment major: este emis mandatul de arestare cu aducere, al Tribunalului Penal ONU, pentru Ghaddafi, fiul Saif si cumnatul al-Senussi, șeful Securității (coincidență, în paralel cu deschiderea la Phnom Penh, a procesului Kmerilor Roșii, tot în fața unei Curți Penale ONU, întrunite special pentru genocidul cambodgian. O dublă zi mare pentru Omenire!), vinovați de crime împotriva umanității (probele au fost strînse de către procurorul ONU, argentinianul Luis Moreno Ocampo). La București funcționează, deci, ambasada unui urmărit internațional… Bine jucat, domnilor Băsescu și Baconschi! Inteligetă mișcare pentru o țară NATO și UE!… Pe 12 VII, și neutra Elveție recunoaște CNT, iar Benelux-ul, pe 14. La 20 VII, liderii CNT sînt primiți, la Paris, de președintele Sarkozy, în prezența scriitorului Bernard Henry Lévy, sprijinitorul lor din prima oră, iar pe 21, șeful CNT e în vizită oficială în Spania. Bulgaria, un posibil, model pentru Dvs., deși a avut chestiunea infirmierelor, și-a redeschis, din mai, consulatul din Benghazi, iar pe 25 iulie l-a expulzat pe ultimul ”diplomat” jamahir… Pe 27 VII, Iordania recunoaște CNT, iar, pe 28, intră în funcție noii ambasadori ai Libiei Libere la Paris si Londra (sînt dați afară ultimii ghaddafiști). La 1 VIII, Franța va debloca CNT 259 mil. $, averi libiene… Ultima lovitură: pe 19 VIII, fuge și fostul Nr. 2, celebrul Abdel Salem Jalloud, tot atunci și ministrul de interne iar, cireșica de pe tort, pe 21, pînă și premierul Al Baghdadi (se pare că oficialii sînt șantajați cu familiile, ținute ostatic!). În fața unei asemenea dezintegrări a regimului, cu vreo 50 de demnitari defectori, mulți, culmea, chiar din primele zile ale revoltei, ce-ar mai fi de spus? În fine, pe plan intern, pe 28 VII, PSD, singurul partid care a acționat astfel, v-a cerut, oficial, o poziție față de recunoașterea CNT. Ce ați răspuns?

Pînă azi, 22 august, 34 de țări importante, recunosc CNT. Măcar acum, în ceasul al 13-lea, cînd Jamahiria lui Ghaddafi s-a redus la cei 6 km diametru ai reședinței-fortărețe Bab-al-Azizya, unde s-a baricadat (și noi ne temeam, la Revoluție, că Ceausescu s-ar fi putut retrage în Casa Poporului, și nu-l mai scoteam de-acolo cît îi hăul!), rupeți și Dvs., cel puțin simbolic – că altceva nu ne-a mai rămas – relațiile diplomatice și expulzati-i, cît mai e timp, pe ”diplomații” groteștii Mari Jamahirii etc… din Zorileanu, 58. Prindeți și Dvs. ultimul tren, și spălați, astfel, măcar în parte, obrazul României…

Adrian NICULESCU

București, luni, 22-23 august 2011

P. S. In sera de 23 august, ambasada jamahiră (cuvîntul libian îl rezerv, după cum V-am amintit în prima scrisoare, numai pentru insurgenți!) era, în continuare, bine-mersi, la locul ei, cu prapurele verzi, ghaddafiste, două, expuse vizibil, la intrare. Am fost, personal, să verific. Mă gîndeam, speram, că poate i-o fi venit cuiva ideea să ridice, cel puțin așa, de formă, oportunist, în ultima clipă, steagul roșu-negru-verde al Libiei Libere, cum s-a mai petrecut prin alte capitale. Aș! Nici pomeneală…

Dovadă, însă, că timpul nu este complet pierdut – și azi, 23 august, cînd luptele continuă în jurul fortăreței lui Ghaddafi, alte două țări, Bahreinul și Nigeria, au recunoscut Libia Liberă… Urmați, rogu-Vă, măcar exemplul lor și faceți și Dvs., barem acum, la fel!

Nu uitați că, după toată inacțiunea Dvs, noi, România, mai avem un ghinion absurd, pentru care, însă, chiar nu purtați vină: pe France 24, luni dimineata, 22 august, nu-mi venea să cred ochilor: fluturare de steaguri, aparent, romanești, alături de steagul verde al lui Ghaddafi, la o manifestație a regimului!… Erau singurele drapele vizibile. M-am dumirit rapid: era vorba de drapelul ciadian, exhibat, probabil, de celebrii mercenari ai Mărețului Lider, nicidecum de cel românesc! Incredibil, însă, la ce a putut duce cunoscutul nostru diferend cu Ciadul, pentru steag!… Asta ne mai lipsea! E o asociere total neavenită. Un răutăcios ar putea spune: se non è vero, è ben trovato! Eu nu zic asta, dimpotrivă! Puteți considera că este o chestiune măruntă. La nivelul imaginii țării, insă, mă tem că ar conta… Chiar și de aceea ar trebui accelerată recunoșterea CNT!…

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu

9 comments
Leave a comment »

  1. Sa crezi tu ca e vorba de libertate si de revoltele maselor pentru a-i da jos pe “tiranii sangerosi”. Ma lasi? Poate nu ar mai trebui sa pui botu’ la kkturile oficiale, ce zici? America si Israelul fac tot posibilul sa puna laba si pe Africa de Nord sau, cel putin, pe o parte din ea. Mai cerceteaza, fiule, mai cerceteaza…

  2. “De peste șase luni, în Libia, se dă o exemplară bătălie, pe viață și pe moarte, pentru libertate și dreptate, care înalță spiritul uman. Este o lecție pentru umanitate, un caz-limită în istorie, în lupta cu tirania. ”
    Scapi de un tiran si dai de altul,e ca atunci cand scapi de cancer si faci SIDA.
    Asta se intampla acum in Libia.Tu chiar crezi ca asta a fost problema in Libia?Sau cantitatea enorma de petrol care se afla acolo?

  3. Cu tot respectul Remus NU AI DREPTATE.În Libia , ca și în 1989 în România, s-a executat o lovitură de stat organizată extern cu sprijin intern.Așa tiran cum era Gadhafi a vrut să naționalizeze rezervele de 47 de miliarde tone de țiței de cea mai bună calitate din lume.Restul este realpolitik.Eu înțeleg că-ți faci campanie electorală dar susținând democratizarea prin forță nu ajuți deloc.Nici pe tine nici umanitatea.În privința jandarmilor sunt 100% alături de tine clar este un abuza și te rog să faci plângere penală pentru abuz în serviciu celui(celor) care au întocmit acea mizerie.Te avertizez că nu ai șanse mari să câștigi în România și te rog să ne ții la curent cu mersul procesului.Victoria ta va fi victoria tuturor celor care au fost nedreptățiți de un sistem corupt poliție-justiție vreodată!Toate cele bune și succes!

  4. Woa… si cand te gandesti ca te-am votat. Dar promit ca nu se mai intmapla

  5. Sincer, eu unul nu cred ca in toate aceste state a fost chiar vointa maselor, cat mai degraba implicarea altor state, cu interese economice in zona. Personal am fost unul din cei care a protestat public impotriva invaziilor (pentru ca eu asa le consider) americane si europene din Irak, Afghanistan si mai nou Libia.

  6. Mda…

    Libia a fost razboi civil in toata regula avand pe de-o parte NATO si de cealalta parte statele BRICS, mai exact Rusia si China care inca se dau cu capu` de pereti ca nu si-a folosit puterea de veto ca sa sanctioneze “no fly zoneul” respecti.

    Libia a inseamna a confruntare tribala intre triburile sustinute de Gadafi si cele sprijinite de NATO. Ai auzit cumva de contractele de armament cu Franta pe care Gadhafi le-a renegat urmand sa cumpere armament de cateva miliarde de dolari de la rusi? Ai auzit de anularea contractelor cu Ariva(companie nucleara franceza) pentru construirea de centrale atomice si contractarea companiilor rusesti? De ce crezi ca Sarkozy s-a agitat asa de tare si-a fortat nota pentru interventie in Libia

    Acum in Siria avem un alt razboi de proximitate intre Rusia, China si Iran de-o parte si UK, US, Israel de cealalta parte.

    Uita-te acum de dezastru e in Libia unde s-a instorat legea sharia si Al Qaida face legea, tinand oamenii in teroare.

    In Siria trupe CIA, Mossad si MI6 sprijina tot militanti Suni Al Qaida care o sa transforme alta tara intr-un dezastru cu lege Sharia medievala cum au facut in Libia.
    Se urmareste destabilizarea Iranului pentru a controla zacamintele de petrol. http://ac360.blogs.cnn.com/2012/03/07/video-john-mccain-assad-takedown-big-blow-to-iran/

    Mi se pare ciudat ca ateu fiind, si militant infocat impotriva religiei, nu poti vedea lucrurile astea.

    Assad si Gadhafi, chiar daca is totalitari macar au reusit sa tina sub control pe medievalii aia care traiesc inca in evul mediu.

    Iti recomand o carte interesanta: “The great chessboard” de Zbigniew Brzezinski http://www.amazon.com/Grand-Chessboard-American-Geostrategic-Imperatives/dp/0465027261 de

  7. Libia libera..Eghipetul slobod…dar vad ca eu,de exemplu,am interzis pe site-ul tau..plin de binecuvantarile democratiei..si doar pentru ca sunt crestin,creationist si nu cred in polologhia umanista de doi bani afisata cu naivitate chiar si in articolul asta.Tu chiar crezi ce-ai scris,sau ne iei pe toti de fraieri?Nu ma astept sa publici postul asta,cum nu ai facut-o si in alte cazuri..Of..Romania cand s-o elibera oare?

  8. Sa eliberam naibii toate tarile..sa le bagam in ONU ca se le conduca stapanu’ nostru,ala cu coarne verzi,care sa vina cat mai repede,vrem…nu degeaba e scaunu’ de presedinte gol..

  9. Cand va veni acela.a carui coarne verzi-ecologice ne vor incredinta intru tot adevarul,Remus ii va fi un fel de ghenera-prooroc (ca sa-l citez pe Sartre) al noi lumi seculare mirobolante..

Leave Comment