Partidul verde Partidul verde

Totuși: cine sunt cei sălbăticiți? Caii din Delta Dunării aduși la abator sau oamenii care îi duc la moarte?

May 27th, 2011 | By | Category: Articole

Totuși: cine sunt cei sălbăticiți?

Caii din Delta Dunării aduși la abator

sau oamenii care îi duc la moarte?

În primele zile ale lui 1889, dată fiind sănătatea sa precară, filosoful Friedrich Nietzsche se afla la Torino, oraș cu o climă blândă, în încercarea de a se recupera într-un mediu suportabil faţă de cel cu vreme friguroasă din Germania. A avut la Torino o perioadă de creație intensă şi febrilă. Acolo a scris, în 1888, “Ecce Homo”, “Amurgul Idolilor” şi “Anticristul”. Ultimul moment de luciditate şi prăbuşirea conştiinţei sale în bezna unei maladii mentale necruţătoare sunt legate de o întâmplare care este de un tragism sfâșietor.

Friedrich Nietzsche

Aflându-se în seara zilei de 3 ianuarie 1889 într-o plimbare prin Piaţa Carlo Alberto din Torino, filosoful a văzut cum un vizitiu îşi biciuia calul. Impresionat de scena cu animalul chinuit, a alergat spre acesta şi, plângând, l-a îmbrăţişat de gât încercând să îl protejeze de lovituri. În acele clipe de o intensitate emoţională copleşitoare, ceva s-a frânt iremediabil în mintea acestei personalităţi culturale uriaşe a secolului al XIX-lea.

Nietzsche, gânditorul extraordinar care s-a revoltat împotriva a 2500 de ani de istorie a filosofiei, omul care a dărâmat necruţător sisteme de gândire impunătoare, contestatarul aprig al creștinismului, eticianul care a depăşit cadrele tradiţionale ale moralei ducând-o dincolo de bine şi de rău, esteticianul care a pus într-o lumină cu totul nouă originea operei de artă şi tragedia greacă privite din perspectiva apolinicului şi dionisiacului, criticul acerb al antisemiţilor într-o lume în care aceştia proliferau, precursorul filosofiei postmoderne şi al atâtor altor direcţii de gândire, şi-a sfârşit viaţa lui conştientă în acest tragic mod. Următorii 11 ani i-a trăit având conştiinţa fărâmată…

Pentru vizitiu a fost probabil o zi ca oricare alta. Calul, e de presupus, a avut de suferit şi cu alte prilejuri rele tratamente. Umanitatea a pierdut însă, în acea zi, una dintre cele mai interesante şi originale minţi.

Despre acest lucru vorbeşte şi filmul “Calul din Torino” care a obţinut “Leul de Argint” la Festivalul de Film de la Berin din 2011, film care va figura şi în programul Festivalului TIFF de anul acesta:

Calul din Torino – A Torinói ló – The Turin Horse – trailer

De ieri, aceia care iubim animalele şi preţuim viaţa suntem profund revoltaţi şi tulburaţi de barbaria care este pe cale să se petreacă în Delta Dunării unde recent au fost capturaţi 71 de cai sălbăticiţi din zona pădurii Letea, cai care ar urma să fie trimişi la abator pentru ca aceia care i-au capturat să primească o suma de cca 100 RON / cal…

Aceşti cai sălbăticiţi reprezintă o bogăţie extraordinară a zonei şi unică în Europa. Au fost realizate documentare despre aceste superbe animale, iar comunitatea ştiinţifică este extrem de interesantă de comportamentul lor în libertate.

Un film documentar despre caii din Delta Dunării realizat de regizorul Dan Curean – prima parte

Astăzi putem fi contemporani cu un masacru care adânceşte imaginea de zonă barbară pe care deja România o are, oferind întregii lumi o nouă probă indubitabilă despre marasmul moral în care este prăbuşită ţara noastră. Un masacru petrecut într-un colţ mirific al României de către semeni ai noştri cu care, probabil, cei mai mulţi dintre noi împărţim aceeaşi limbă maternă, aceleaşi tradiţii, aceeaşi etnie, oameni care altfel pot să pară persoane obişnuite, ca milioane de alţi cetăţeni români. Aceşti semeni au drept la vot, şi, cu siguranţă, dificultăţi financiare, un standard de viaţă scăzut şi greutăţi pe care vedem la ordinea zilei. Dar un astfel de moment – brutalizarea şi uciderea unor animale nobile, inteligente şi încântătoare, care ar trebui să beneficieze de respectul şi protecţia noastră – cască distanţe imense între noi, distanţe care tind să facă aproape irelevante celelalte trăsături comune care ne leagă. Personal mă simt complet străin de astfel de persoane şi profund ostil unei administraţii care poate permite astfel de orori.

Imaginile prezentate de presă cu caii capturaţi sunt revoltătoare. Persoane lipsite de orice fel de compasiune şi de empatie au prins, brutalizat şi înfometat caii sălbăticiţi din Delta Dunării. Nu am cuvinte suficiente pentru a exprima aversiunea faţă de asemenea acte. Rezist însă tentaţiei de a pune în discuţie mai mult de atât calitatea de fiinţe umane a unor astfel de concetăţeni. Mă limitez la întrebarea retorică din titlu. Nu sunt partizanul unor măsuri violente îndreptate împotriva acestora. Nu am face decât să răspundem unei nedreptăţi cu o alta.

Cai din Delta Dunării capturaţi şi înfometaţi

Promiscuitatea lor etică şi materială are explicaţii care ţin în bună măsură de contextul general din România. Dar ceva trebuie făcut pentru a salva caii şi pentru a-i face pe cei vinovaţi să plătească pentru actele lor de cruzime. Eventualii bani pe care i-ar câştiga din sacrificarea cailor vor trebui să-i piardă, spre exemplu, pe amenzile pe care cu siguranţă ar trebui să le plătească. În cazurile grave şi probate, prin mărturii şi imagini, unii dintre aceşti oameni ar trebui să fie sancţionaţi penal într-un mod care să descurajeze iniţiative de acest fel pe viitor. Barbaria cu faţă umană este inacceptabilă şi trebuie să îşi primească răspunsul adecvat într-un stat de drept!

Imagini şocante cu animale chinuite şi brutalizate în România – în 26 mai 2011 va avea lc la Londra un protest faţă de cruzimea faţă de animale din România

Salut iniţiativa europarlamentarului Daciana Sârbu de a încerca stoparea acestui masacru şi mă alătur tuturor eforturilor făcute, inclusiv de organizaţiile neguvernamentale precum Vier Pfoten de salvare a cailor capturaţi şi ameninţaţi cu abatorul. Caii trebuie hrăniţi, trataţi (cei care au răni şi afecţiuni vindecabile) şi apoi eliberaţi. Nu li se poate permite cetăţenilor din zonă să captureze, să brutalizeze şi să ucidă caii. Autorităţile nu pot permite aşa ceva şi trebuie să intervină de urgenţă pentru rezolvarea acestei situaţii dramatice în sensul cerinţelor ong-urilor care s-au implicat în rezolvarea cazului.

Oricum, situaţia tragică a cailor din Delta Dunării ameninţaţi cu uciderea mă duce cu gândul la efortul extraordinar făcut de cercetătoarea Dian Fossey de a înţelege şi salva viaţa gorilelor ameninţate de braconieri în Africa. Un film impresionant pe această temă a fost făcut în 1988 cu Sigourney Weaver în rolul cercetătoarei.

Trailer-ul excelentului film “Gorillas in the mist” (1988) cu Sigourney Weaver în rolul principal

UPDATE – 21 mai 2011, ora 10.24!

Caii din transportul care urma să îi ducă la abator au fost în cele din urmă salvaţi după cum se poate vedea aici! Îi felicit pe toţi cei care s-au implicat şi care au susţinut, fiecare după posibilităţi, eliberarea acestora şi care s-au opus relelor tratamente aplicate cailor şi ameninţării cu uciderea lor în masă!

O menţiune specială trebuie făcută pentru organizaţia VIER PFOTEN care a demonstrat încă o dată profesionalismul şi capacitatea de implicare totală în astfel de situaţii limită!

Am toată consideraţia faţă de astfel de oameni extraordinari precum cei de la Vier Pfoten şi voi încerca să îi ajut în munca lor cu tot ceea ce voi putea…

Din nefericire, zeci de cai au fost ţinuţi înghesuiţi într-un camion, în condiţii improprii, fără hrană sau apă timp de 24 de ore, asta după ce suferiseră traumele fizice şi psihice din ultimele zile de după capturarea lor. Astfel că unul dintre cai a murit, iar altul este în stare gravă. Medicii veterinari încearcă să îl salveze şi îi tratează şi pe ceilalţi care au răni, la rândul lor… Orice sprijin, financiar sau în medicamente cred că este în continuare extrem de binevenit! Cei de la Vier Pfoten pot fi contactaţi pe pagina lor de Facebook sau la datele postate pe site aici.

Emoţionant este şi apelul actriţei Oana Pellea pentru implicarea autorităţilor în eliberarea cailor…

Întregul efort al tuturor celor care s-au implicat în eliberarea cailor demonstrează o dată în plus că a nu rămâne indiferent şi a încerca să opreşti un abuz şi o nedreptate are sens şi poate avea urmări pozitive… Calea către civilizarea, modernizarea şi democratizarea României depinde în mod crucial de efortul cetăţenilor. Pledoaria pentru resemnare şi neimplicare echivalează cu menţinerea unei situaţii de proliferare a abuzurilor şi nedreptăţilor.

Situaţia cailor este însă în continuare dificilă şi cere o mobilizare importantă. Iată ce mesaj a fost transmis acum câteva minute pe Facebook:

Preluat “URGENT,apel umanitar pentru caii salbatici care sunt descarcati acum la URLEASCA,ferma nr.8….Este nevoie de:fir de nailon de pescuit de 20mm,ace de cusut cat mai mari si ace de seringa mari,medicamente:betadina,oximed,perfuzii,produse de …sutura plagi si pt hidratate…!!!!!!Cei care sunt in apropiere,de Urleasca(15 km de Ianca,Braila),sunt rugati de URGENTA sa mearga acolo cu aceste ajutoare fara de care caii vor murii pe capete…!!!!!!!Cine pleaca,ii ajutam noi cu bani!!!!!!Sunati pentru mai multe detalii la Roxana Radu:0723245868…Postati mai departe”

PS: Acest text poate fi citit şi pe platforma Vox Publica aici.

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu

2 comments
Leave a comment »

  1. Foarte bun articolul. Am urmarit situatia cailor de la Letea si se pare ca, cel putin pentru moment, au fost salvati. Nu acelasi lucru pot spune despre cainii comunitari. Mi-as dori sa luati atitudine si in aceasta problema. Marti, 7 Iunie se pregateste un miting de protest in Bucuresti, mediatizat pe Facebook. Este, probabil ultima sansa de a influenta votul parlamentarilor, iar iubitorii de animale (dintre care foarte multi va sustin, domnule Cernea), ar avea nevoie de sprijin din partea dumneavoastra. Mi-ar placea sa vad ca ii sustineti pana nu e prea tarziu. Suntem cu totii in cautarea unor alternative la clasa politica actuala, iar cei ce se opun eutanasierii (din ce in ce mai multi), au nevoie de un lider implicat, care sa-i coordoneze.

  2. Ai vazut filmul “A Torinoi lo”, de Bela Tarr?

Leave Comment