Partidul verde Partidul verde

Anthony Hopkins îl imită, în ultimul său film, pe Traian Băsescu, lovind un copil cu dosul palmei.

May 14th, 2011 | By | Category: Articole

Anthony Hopkins îl imită, în ultimul său film, pe Traian Băsescu,

lovind un copil cu dosul palmei.

Distincţia democraţie – pseudo-democraţie.


Politicienii pot greşi adesea, un guvernământ se poate dovedi incompetent şi corupt, decizia politică se poate îndrepta împotria cetăţenilor unei ţări. Astfel de situaţii sunt întâlnite inclusiv în democraţiile consolidate. Fac parte, din nefericire, din jocul democratic… Dar democraţia nu pretinde că garantează faptul că politicienii cei mai capabili şi mai oneşti vor avea succes electoral. Nici că deciziile luate sunt cele mai înţelepte. Democraţia garantează însă posibilitatea unei competiţii de idei, partide şi personalităţi politice în măsură să dea o şansă luării unor decizii mai bune şi unor politicieni capabili şi oneşti să se facă auziţi. Singura cale reală de a combate eficient neajunsurile mediului politic ţine de un cadru liber şi pluralist de dezbatere şi confruntare de opinii, dublat de un grad ridicat de conştiinţă al cetăţenilor care să reacţioneze şi să fie vigilenţi la derapajele puterii. Prin dialog, proteste, spirit critic, opoziţie energică şi vot, abuzurile şi guvernările iresponsabile pot fi puse sub presiune şi chiar înlăturate şi se poate spera la o administraţie substanţial mai responsabilă. Dimpotrivă, o masă de oameni inerţi, lipsiţi de energia şi conştiinţa necesară coagulării unei opoziţii faţă de abuzul de putere, reprezintă terenul ideal pentru pervertirea democraţiei şi alunecarea ei spre pseudo-democraţie.

Am scris înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale că Traian Băsescu ar trebui schimbat. Realegerea lui reprezintă legitimarea unui tip de comportament care a adâncit dezastrul pe care îl încearcă acum România cu directul lui concurs. Am spus atunci că văd un eventual nou mandat de preşedinte pentru Traian Băsescu drept o perioadă în care vom traversa un hău întunecat. Realitatea o arată că România se îndreaptă căre nicăieri. Cu actuala administraţie nu avem în faţă nici o perspectivă a unui drum, chiar şi lung, către dezvoltare, prosperitate şi democratizare.

Acum consider că Traian Băsescu reprezintă chintesenţa răului în politica românească. A dovedit în repetate rânduri că încarnează cele mai monstruoase şi profunde tare ale politicii româneşti. În 2007 a existat şansa înlăturării lui prin vot la referendum. Ratată… În 2008, partidul lui a obţinut guvernarea… O nouă şansă ratată de sancţionare a prestaţiei lui şi a oamenilor lui. Alegerile prezidenţiale din 2009 au fost proba unei noi orbiri naţionale, Traian Băsescu nefiind schimbat, în ciuda unui prim mandat dezastruos. Ceea ce unii înţeleseseră cu mult timp înainte a devenit clar unei largi majorităţi abia când guvernarea lui Traian Băsescu s-a atins de salarii şi pensii tăindu-le drastic după un lung şir de asigurări că nu se va atinge de ele… Până atunci fuseseră prizabile şi votabile populismul, ostilitatea lui faţă de democraţie, demagogia, minciunile, superficialitatea intelectuală, agresivitatea faţă de presă şi faţă de cetăţeni, vulgaritatea, surparea oricăror punţi de dialog social, lipsa unei viziuni coerente şi responsabile de dezvoltare şi de modernizare a României, atentatele repetate la cadrul constituţional românesc, prestaţia lamentabilă în plan extern unde a răcit relaţiile cu mai toate cancelariile importante iar lista problemelor politice ale lui Traian Băsescu este extrem de lungă…

Pentru ca tragi-comedia guvernării lui Traian Băsescu să atingă paroxismul şi culmile absurdului, lucru care va tulbura, cu siguranţă, generaţiile viitoare care se vor întreba „cum de a fost cu putinţă?”, păcălirea supremă a unei naţiuni a fost realizată de Traian Băsescu cu mâna pe Biblie atunci când a jurat că nu a lovit copilul cu pumnul în plex sau în gură – Biblia, o carte mai puţin valoroasă, după părerea mea, decât textele grecilor antici, spre exemplu, este oricum mai mult invocată solemn decât citită în România.

Traian Băsescu s-a priceput să obţină puterea, dar nu s-a priceput să o folosească în interesul cetăţenilor şi s-a lăsat ambetat de putere dorind tot mai multă. Deţinerea unei puteri din ce în ce mai mari a devenit scop în sine pentru Traian Băsescu. Dovadă că acum doreşte să schimbe constituţia nu pentru a o face mai democratică sau mai deschisă în ce priveşte drepturile cetăţenilor, ci pentru a-i conferi o cât mai mare putere preşedintelui şi pentru a distruge parlamentul. Oricum, acest om nu este unul curajos, ci unul laş… M-am convins de acest lucru o dată în plus atunci când, în timpul campaniei prezidenţiale din 2009, a refuzat o confruntare electorală la care ar fi trebuit să particip şi eu la Cluj-Napoca. Participarea mea acolo venea ca răspuns la o invitaţie din partea lui Traian Băsescu adresată tuturor candidaţilor, iar prezenţa mea fusese anunţată şi acceptată cu o seară înainte printr-o convorbire pe care am avut-o cu dl. Sever Voinescu, din staff-ul de campanie al lui Traian Băsescu. Dar, cu 30 de minute înainte, Traian Băsescu s-a răzgândit şi nu mi-a mai permis să particip.

Fotografie înaintea dezbaterii electorale prezidenţiale de la Cluj-Napoca unde nu mi s-a permis să particip

Sinistru este că unui astfel de om i-a mers! I-a mers de minune lui Traian Băsescu să îşi mintă în mod repetat cetăţenii… Tâlcul acestei aventuri politice este că în România pentru a avea succes politic nu trebuie să cauţi să devii un politician de bună calitate, responsabil, capabil, dedicat interesului public, ci trebuie doar să găseşti o manieră ingenioasă de a-i păcăli sau de a-i cumpăra pe votanţi… E suficient! Alegerile din 2012 se apropie şi vom vedea dacă, după ce Traian Băsescu şi camarila lui au nenorocit România mai mult decât orice altă guvernare din ultimii 21 de ani, va veni totuşi şi un decont politic exprimat printr-un vot de blam faţă de PDL.

Oricum, Convenţia PDL de astăzi nu reprezintă decât un episod, pigmentat de noile lacrimi ridicole ale preşedintelui, către pregătirea fraudei morale şi electorale de anul viitor. Această fraudă nu poate fi contracarată decât prin asumarea conştientă a valorilor democratice şi prin refuzul oricăror derapaje autoritariste. Este insuficient să fim împotriva unui om, în acest caz Traian Băsescu. Nu un simplu om trebuie să criticăm şi să sancţionăm, ci un comportament, o atitudine… Pentru că acestea pot avea mai mulţi purtători. Acei politicieni care nu dovedesc că sunt partizani veritabili ai democraţiei aduc întotdeauna cu ei dezastrul sau, în cel mai bun caz, băltirea unei administraţii mediocre care ţine o întreagă ţară pe loc… O societate poate înţelege acest lucru şi menţine într-o zonă marginală populismele, autoritarismele şi extremismele sau se poate lăsa sedusă de oameni precum Traian Băsescu şi aluneca spre prăpastie, repetând, în esenţă, erorile istorice ale trecutului… Consolidând, în acest din urmă caz, pseudo-democraţia şi îndepărtând apropierea de o democratizare autentică a ţării…

În secvenţa de mai jos din filmul The Rite (Ritualul – un film horror destul de bine realizat, dar care îşi arată la final lipsa de onestitate intelectuală când pretinde că ingredientele specifice filmelor de ficţiune – exorcisme, apariţii ale diavolului şamd – ar fi fapte reale care au inspirat realizatorii), gestul de răutate gratuită supremă al unui personaj posedat de diavol (preotul interpretat de Anthony Hopkins) este lovirea cu dosul palmei a unui copil… Imaginea seamănă izbitor cu scena arhicunoscută în care Traian Băsescu loveşte copilul. Avem aşadar la putere, pentru 10 ani din viaţa noastră, un preşedinte care comite gesturi violente la care, în filmele de ficţiune, doar personajele posedate de diavol mai recurg…

Anthony Hopkins loveşte un copil cu dosul palmei precum Traian Băsescu

Filmarea cu Traian Băsescu lovind un copil…

Secvenţa mai lungă din filmul “Ritualul”

PS: Protestez față de prezența unei reclame a firmei Roșia Montană Gold Corporation pe platforma Vox Publica

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu

6 comments
Leave a comment »

  1. […] Acest articol poate fi citit şi pe blogul meu personal. […]

  2. Scena politica romaneasca este plina de posedati de viciul puterii. Incompetenti dar lacomi. Ignoranti dar puternici. Oamenii, de frica, intorc capul intr-o parte cand vad gesturi de violenta. Sper ca vei reusi sa aduni langa tine cat mai multi tineri. Sper ca vei reusi sa dezvolti un activism curat in Romania. Eu nu cunosc pe nimeni in mediul meu, in jurul meu, care sa aibe puterea sa spuna NU.

  3. Remus, felul in care il ataci pe Traian Basescu dovedeste ca esti cuprins de o ura oarba la adresa lui. Argumentele tale nu au nimic de a face cu ratiunea. Ai citit raportul oficial asupra acelui filmulet? Ai vazut filmul cu ochii tai, incercand sa-l evaluezi tu insuti daca e trucat sau nu? Inca mai crezi in teoria conspiratiei? M-ai surprins placut atunci cand te-ai lansat in politica. In ultima vreme insa, citind blog-ul tau, sunt tot mai dezamagit. Daca esti atat de nemultumit de actuala guvernare, de ce nu propui, impreuna cu partidul tau, solutii mai bune? Care sunt insa preocuparile tale? LGBT, cainii vagabonzi, articole cu Elena Udrea. Astea sunt adevaratele probleme ale Romaniei? Sper cu toata sinceritatea sa te reorientezi catre cat mai multe probleme reale, pentru ca doar asa vei putea atrage destuli adepti ca sa accezi la o functie politica.

    iti doresc realizari frumoase!

  4. Din păcate… îmi laşi impresia că o cam iei pe arătură…
    Discursul tău începe să semene cu al celorlalţi opozanţi ordinari…

  5. De ceva timp observam cozile de la plata facturilor pentru gaz, curent, telefoane; in primele zile ale lunii la ghisee , inainte de ora de deschidere 9 sau 10 se formau cozi considerabile .La inceput nu stiam de ce ? Apoi am observat oamenii de la aceste cozi, aveau o caracteristica oarecum comuna , nu o defineam inca, insa aveau ceva in comun: hainele, expresia fetii, varsta… situatia sociala ? Cozile semanau oarecum cu cele de dinainte de ’89 , dar la aceste cozi te lovea ceva evident : tacerea.Inainte de 89 la o coada se vorbea mult oamenii isi discutau toate problemele se radea , cu mai
    multa sau mai putina perdea de Ceausescu , de Elena si mai mult , de saracie fiecaruia si a tutulolr, inainte de 89 coada era un fenomen trist ,dar energia oamenilor il facea placut si tragi-comic.Erau si foarte multe bancuri , la care participa intreaga coada , o fraza si o gluma era repede prinsa si transmisa la toti.Oamenii la acele cozi , fraternizau si in ochi le lucea ascunsa o luminita mica( unii foarte inteligenti vor efectua o extrapolare , chiar daca nu stiu ce inseamna o extrapolare si vor spune ca aceea era luminita de la capatul… stiti voi bine ) ,un fir de speranta, ca lucrurile inevitabil se vor schimba, ca va cadea Ceausescu ( acum nu mai are cine sa cada) ca,… va fi mai bine , chiar daca nu stiau ce este acel , bine.

    La cozile de astazi oamenii nu mai vorbeau intre ei decat putin , putin de tot .Dialogurile sunt rastite , scurte, grabite . Speranta ca va fi mai bine nu mai era deloc , mai bine nu avea cum sa fie si de cazut nu mai putea sa cada nimeni.Astazi nu mai are cine sa cada.
    M-am gandit atunci , ca cea mai mare bogatie a acestei tari sunt , acesti oameni care vor sta mereu la coada, care vor sta la coada mai ales ca sa-si plateasca niste datorii, din ce in ce mai mari pentru niste cotropitori din ce in ce mai abstracti mai nevazuti si mai hulpavi.Mai demult , stramosii acestora , plateau biruri mari catre stapanitorii lumii iar istoria ne invata cum ca , prin diferite forme de lupta oamenii au devenit liberi. Liberi pentru ce , liberi , de ce?

    Omul este liber , cu cat are mai putine nevoi , materiale, da , materiale. In mod material depindem de hrana , de temperatura , de lumina , dar in mod esential depindem de iubire , de creativitate si de acel altceva care , pe unii dintre noi , ne face oameni.

  6. Romaniei i-a disparut rostul?
    O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
    Care-i starea natiunii?

Leave Comment