Asemănări şi deosebiri între acţiunile lui Adolf Hitler şi Traian Băsescu de distrugere a parlamentului
Mar 14th, 2010 | By remus | Category: ArticoleAsemănări şi deosebiri
între acţiunile lui Adolf Hitler şi Traian Băsescu
de distrugere a parlamentului
În 23 martie 1933, cancelarul german Adolf Hitler a reuşit să impună în Parlament (Reichstag), prin votul acestuia cu 83%, un „Act de Împuternicire” (Enabling Act) care a avut drept consecinţă diminuarea drastică a rolului legislativului în politica statului, puterea urmând a fi concentrată în mâinile executivului. Consecinţa a fost curând distrugerea parlamentarismului german, preluarea totală a puterii de către Führer şi transformarea parlamentului într-o instituţie pur decorativă.
Adolf Hitler în Parlamentul german în 23 martie 1933
Luni, 15 martie 2010, preşedintele Traian Băsescu a convocat partidele parlamentare (nu şi pe cele neparlamentare care ar trebui totuşi şi ele consultate în probleme care privesc eventuale modificări ale legii fundamentale) la Palatul Cotroceni pentru a discuta despre schimbarea Constituţiei prin desfiinţarea unei Camere a Parlamentului şi reducerea numărului de parlamentari. Referendumul din 22 noiembrie 2009, în care 77,78% dintre voturile valabil exprimate au fost în favoarea iniţiativei preşedintelui, şi suita de acţiuni prezidenţiale prin care se încearcă impunerea unui referendum populist, au drept consecinţă stigmatizarea şi diminuarea semnificativă a importanţei unei instituţii esenţiale pentru separarea şi echilibrul puterilor în stat şi pentru funcţionarea democraţiei.
Preşedintele Traian Băsescu în Parlament
- prin votul Partidului Nazist
- prin votul Partidului Naţional al Poporului German care forma împreună cu Naziştii coaliţia de guvernare (împreună, cele două partide nu aveau însă două treimi din voturile necesare trecerii în Parlament a unei astfel de legi). Hitler mai avea nevoie de alte 31 de voturi în Parlament.
- voturile necesare au venit din partea Partidului German de Centru, de orientare creştin democrată. În discursul din Reichstag din 23 martie 1933, Adolf Hitler a vorbit despre importanţa creştinismului pentru cultura germană, pentru a-şi asigura sprijinul acestui partid şi a promis liderului acestuia, preotul catolic Ludwig Kaas, în negocierile prealabile garanţii privind drepturile religioase.
- prin arestarea sau răpierea a 26 de parlamentari ai Partidului Social – Democrat (SPD), singurul partid care a votat împotrivă la şedinţa Parlamentului din 23 martie 1933. Voturile contra ale SPD au fost în număr de 81 insuficiente însă pentru a-l stopa pe Hitler.
- prin eliminarea din parlament a tuturor membrilor Partidului Comunist care ar fi votat împotriva lui Hitler.
- prin presiuni ale trupelor paramilitare naziste care au anihilat sau intimidat vocile din opoziţie, inclusiv în timpul şedinţei parlamentului din 23 martie 1933.
Cum încearcă Traian Băsescu să impună modificarea ordinii constituţionale şi anihilarea parlamentului:
1. În timpul primului său mandat, Avocatul Poporului a introdus o excepţie de neconstituţionalitate a unui articol al legii referendumului (nr. 3/2000) care limita temele pe care preşedintele României putea iniţia un referendum. Curtea Constituţională, prin decizia nr. 567 din 11 iulie 2006 a stabilit că acel articol este neconstituţional oferind astfel preşedintelui posibilitatea de a iniţia referendumuri pe orice teme consideră de cuviinţă. De ce este eronată din punct de vedere democratic decizia Curţii Constituţionale, deschizând calea autoritarismului şi loviturii de stat de catifea iniţiată de preşedinte am explicat aici.
2. A subminat partidele parlamentare care nu îi sunt favorabile, până acum cel puţin 30 de parlamentari părăsind partidele de opoziţie şi alăturându-se zonei politice anexate de către preşedinte.
3. Procurorii DNA (care sunt subordonaţi ministerului justiţiei, aşadar guvernului) au cerut recent arestarea unui parlamentar din opoziţie punând astfel o presiune în plus asupra partidelor de opoziţie.
4. Preşedintele a fixat un referendum pe care l-a “argumentat” în mod populist şi deosebit de agresiv, referendum prin care a speculat sentimentele ostile legitime ale cetăţenilor faţă de actuala clasă politică reuşind să le canalizeze înspre aplicarea unei lovituri asupra unei instituţii esenţiale a democraţiei care este parlamentul.
5. Campania pentru referendum nu a fost una corectă întrucât a fost prezentat doar punctul de vedere al preşedintelui Traian Băsescu, încălcându-se astfel “Codul bunelor practici în materie de referendum” elaborat de Comisia pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) care prevede, printre altele, următoarele:
“I. Referendumul şi patrimoniul electoral european
2.2. Egalitatea de şanse
a. Trebuie asigurată egalitatea de şanse între partizanii şi adversarii propunerii supuse la vot.
(…)
b. În emisiunile radioului şi televiziunii publice consacrate campaniei pentru referendum, se recomandă să se asigure egalitatea între partizanii şi adversarii propunerii.
c. Trebuie asigurat un echilibru între partizanii şi adversarii propunerii în celelalte emisiuni ale mass-media publice, în special în emisiunile informative (de ştiri). Se poate ţine cont de numărul de partide politice care susţin fiecare opţiune sau de rezultatele lor în alegeri.
(…)
3. Votul liber
3.1. Libera formare a voinţei electoratului
a. Autorităţile administraţiei publice trebuie să îşi respecte obligaţia de neutralitate (a se vedea supra 1.2.2.a.), care constituie un element de asigurare a liberei formări a voinţei alegătorilor.
(…)
d. Autorităţile trebuie să furnizeze o informare obiectivă. Aceasta implică faptul că textul supus referendumului, însoţit de un raport explicativ sau de un material echilibrat aparţinând partizanilor şi adversarilor propunerii trebuie să fie pus la dispoziţia alegătorilor cu suficient timp înainte, după cum urmează:
i. ele se publică într-un jurnal oficial cu suficient timp înainte de data votării;
ii. trebuie expediate direct cetăţenilor şi primite de aceştia cu suficient timp înainte de data votării;
iii. raportul explicativ trebuie să prezinte, în manieră echilibrată, nu numai punctul de vedere al autorităţilor (executivul şi legislativul) sau al persoanelor care îl împărtăşesc, ci şi punctul de vedere opus.”
Asemănările şi deosebirile sunt aşadar uşor de sesizat… Dar, prin prezentarea acestor informaţii nu spun că preşedintele actual al României, dl. Traian Băsescu, este un al doilea Adolf Hitler, ci doar atrag atenţia asupra unui proces de stigmatizare şi anihilare a parlamentului care, în esenţă, este asemănător sub anumite aspecte în cazul Germaniei anului 1933 şi al României anului 2010.
Efectul acestui atac al preşedintelui asupra ordinii constituţionale şi subminarea principiului echilibrului puterilor în stat generează efecte deosebit de periculoase pentru o ţară care încă nu a deprins democraţia la nivel de reflex şi nu a ajuns la grad satisfăcător de conştientizare a principiilor şi valorilor democratice. Un eventual succes al preşedintelui ar duce la creşterea puterii sale, întrucât în politică funcţionează principiul vaselor comunicante: dacă puterea scade într-un loc, va creşte în altul.
Partidele parlamentare care vor merge mâine la consultările cu preşedintele ar trebui să refuze categoric iniţiativele şi presiunile acestuia care nu au la baza decât argumente populiste şi un referendum ilegitim. Dacă partidele parlamentare vor ceda, România se va îndepărta şi mai mult de standardele unei construcţii democratice veritabile, amplificând umbra unei arhitecturi instituţionale strâmbe.
Remus Cernea
www.remuscernea.ro
remuscernea.ro@gmail.com
0727.583.594
O paralela interesanta ar fi si cu Hugo Chavez. Si el a uninominalizat parlamentul de la Caracas, precum si alte miscari populiste si antidemocratice.
Si PSD a “strecurat” mandatul de 5 ani in Constitutie fara sa intrebe pe nimeni si au folosit ideea integrarii in UE ca sa adopte schimbarea asta.
Poate ar fi recomandabil ca referendumurile sa fie mai complexe, cetatenii sa voteze pe puncte ce vor si ce nu. Cat timp un referendum va fi cu da si nu, si atat, va continua ca populatia sa fie consultata daca e de acord cu ce vrea politicianul in cauza, nu cu ce vor oamenii.
Referendumurile cu da si nu sunt “take it or leave it” si pot fi interpretate in toate modurile posibile. Iar daca “partidele incomode” ar incerca sa faca ceva util, poate Basescu n-ar mai fi atat de popular. A plange ca Basescu e popular din cauza ca macar lasa impresia ca face ceva, e ipocrizie.
Crezi ca eu n-as vrea sa am de unde alege? Da’ cu restul m-am lamurit. Insasi opozitia contribuie la starea asta de fapt, asa ca degeaba plangeti toti.
A plange ca Basescu e autoritar nu e cu nimic mai diferit de ce face Basescu: plange ca opozitia tine tara in loc. Adica pe baza de emotii, incearca sa-si impinga inainte agenda.
Citind aceste randuri regret profund ca v-am acordat votul meu in primul tur al alegerilor prezidentiale. Din doua motive:
1. Am sperat ca Partidul Verde va fi initiatorul altui tip de politica in Romania. Ca va reusi in timp o “ecologizare” a scenei politice romanesti. De parca nu aveam suficiente discursuri “anti-persoana” in politica romaneasca, iata ca a mai aparut unul. Cu o argumentatie care poate prinde la anumite categorii de persoane, dar care dovedeste din punctul meu de vedere infantilism politic. Si chiar o intoarcere la tipul de mesaj critic de la inceputul anilor ’90. Sper ca nu voi fi catalog prin cele spuse un fan al lui Basescu, caci nu sunt absolut deloc.
2. Cat de usor trec partidele politice peste vointa alegatorilor! Romanii s-au pronuntat covarsitor pentru parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Este adevarat, nu a existat la vremea respectiva o campanie de informare publica. Cred ca ar fi trebuit sa va aud vocea critica atunci, domnule Cernea. Acum, dupa ce alegatorii s-au pronuntat, e putin cam tarziu, nu credeti? Eu sunt un sustinator ferm al reducerii numarului de parlamentari. Am votat insa impotriva parlamentului unicameral. Cu toate acestea, partidele ar trebui sa vina cu argumente mai serioase atunci cand nu sunt de acord cu vointa covarsitoare a alegatorilor, nu cum sunt cele exprimate mai sus, puerile dupa parerea mea. Ar trebui spus, de exemplu, ca actualul bicameral este mai eficient decat un unicameral (desi ar putea parea un paradox), ca in UE doar statele cu pana la 10 milioane de locuitori au parlament unicameral, ca un bicameral se pliaza mai bine pe tendinta de regionalizare a UE etc.
Prin ceea ce sustineti, nu contribuiti absolut deloc la “ecologizarea” scenei politice romanesti. Altele sunt masurile de reforma a clasei politice. E suficient sa ii intrebati pe cei ce se pricep. Totul e ca si fortele politice sa aiba interesul sa promoveaze aceste masuri. Deocamdata vad ca ati preluat mesajul PNL de lupta impotriva lui Basescu si mesajul PSD de mentinere a numarului de parlamentari. Nimic nou pe scena politica romaneasca, unde partidele nu sunt altceva decat un rau necesar. Adica o frana in reformarea societatii, dar o “frana” fara de care democratia nu poate exista.
In concluzie, cu un astfel de mesaj pe mine m-ati pierdut ca alegator.
Stimate domnule Bogdan Dobrescu, va multumesc pentru mesaj dar cred ca faceti o serie de confuzii generate de o lectura superficiala a mesajului meu…
In primul rand, ceea ce imi spuneti sa fac am facut in acest mesaj:
http://remuscernea.ro/2010/03/avertisment-catre-presedintele-romaniei-si-apel-catre-liderii-partidelor-parlamentare/ (am aratat acolo de ce unicameralul nu este potrivit unei tari precum Romania).
In al doilea rand, textul meu de mai sus nu este un atac la persoana. Mai mult, am facut si precizarea ca: “(…) prin prezentarea acestor informaţii nu spun că preşedintele actual al României, dl. Traian Băsescu, este un al doilea Adolf Hitler, ci doar atrag atenţia asupra unui proces de stigmatizare şi anihilare a parlamentului care, în esenţă, este asemănător sub anumite aspecte în cazul Germaniei anului 1933 şi al României anului 2010.”
In al treilea rand nu ati oferit nici un argument pentru reducerea numarului de parlamentari. Daca s-ar produce acest lucru, controlul marilor partide asupra vietii politice din Romania va fi si mai mare, democratia avand de suferit prin faptul ca se reduce substantial posibilitatea ca din societate sa fie reprezentate in legislativ si alte voci decat marile partide.
In al patrulea rand, referendumul din toamna nu a fost unul legitim pentru ca alegerile nu au fost corecte. Cetatenii au votat in necunostinta de cauza, manati doar de sentimentele speculate prin discursul urii de un presedinte populist. M-am pronuntat si in timpul campaniei impotriva prevederilor acestui referendum si am depus si o plangere la CNCD pe aceasta tema.
Nu in ultimul rand sunt de parere ca s-a abuzat de referendum. Cadrul constitutional nu poate fi modificat la initiativa unui singur om care manipuleaza sentimentele ostile politicienilor. Nu prin referendum ar trebui sa se decida initierea unor astfel de schimbari. Dimpotriva referendumul e o cale exceptionala si ar trebui apelat doar in cazuri pe deplin justificate la el. Referendumul e o forma de scrutin care poate fi foarte periculoasa pentru democratie daca este controlata de lideri populisti. Presedintele Traian Basescu a initiat acest referendum pentru a-i da munitie electorala candidatului Traian Basescu incalcand astfel principiile de baza ale democratiei. Nu degeaba “Codul bunelor practici in materie de referendum” stabileste niste reguli pentru referendum si nu intampator Traian Basescu a incalcat aceste reguli.
Din toate acestea si din multe alte considerente prezentate in textele mele, consider ca ar fi o grava lovitura data democratiei daca s-ar da curs acestui referendum contrar unei constructii democratice veritabile in tara noastra.
Va doresc o zi frumoasa,
Remus Cernea
Sa incerc sa pun problema de o maniera pozitiva, nu una critica. Ce asteptari am eu, ca alegator, de la politicienii romani, pentru reformarea clasei politice:
1. Introducerea unui sistem mixt de vot, care sa imbine avantajele votului uninominal (in primul rand responsabilizarea alesilor) cu reprezentarea proportionala a partidelor politice. Despre un exemplu de astfel de sistem am scris aici: http://bogdan-dobrescu.blogspot.com/2010/02/votul-uninominal-o-abordare-juridica.html . Dupa cum se poate constata, sistemul propus nu difera semnificativ de cel actual, dar propune o alta formula de redistribuire, echitabila atat pentru cei care castiga circumscriptia, cat si pentru reprezentarea proportionala a partidelor politice.
2. Un sistem transparent de finantare a partidelor politice (inclusiv prin alocatii de la bugetul de stat), supus unui control strict, cu sanctiuni severe in cazul incalcarii regulilor jocului;
3. Reducerea numarului de parlamentari. Nu vad niciun atac la adresa democratiei daca numarul de parlamentari ar fi undeva in jurul a 300-320 de membri (de exemplu, o reprezentare de 1 senator la 200.000 de locuitori si 1 deputat la 100.000 de locuitori). Asa cum nici prin parlamentul unicameral, cu care nu sunt insa de acord, nu vad un atac la democratie.
Argumentele mele pentru reducerea numarului de parlamentari sunt urmatoarele: reducerea cheltuielilor bugetare, eficientizarea activitatii parlamentului – fiind mai putini parlamentari, “concurenta” pentru ocuparea unui loc ar fi mai ridicata, iar alesii ar trebui, vrand-nevrand, sa fie mai activi -, dar si scaderea numarului persoanelor cu functii “inalte”, care ar putea fi tentate sa profite de functiile respective.
Acestea ar fi cele mai importante argumente, in opinia mea, in ceea ce priveste reducerea numarului de parlamentari. Spuneti ca “daca s-ar produce acest lucru (reducerea numarului de parlamentari), controlul marilor partide asupra vietii politice din Romania va fi si mai mare, democratia avand de suferit prin faptul ca se reduce substantial posibilitatea ca din societate sa fie reprezentate in legislativ si alte voci decat marile partide”. De acord, dar nu in totalitate. Ce impiedica “societatea” sa isi trimita in lupta electorala profesionisti, oameni cu adevarat valorosi? Si nu prea din alta perspectiva: trebuie pastrat totusi un raport echitabil intre reprezentarea tuturor optiunilor electoratului si eficienta actului de guvernare. Altfel spus, o “atomizare” excesiva a Parlamentului nu este de dorit, intrucat are drept consecinta instabilitate guvernamentala.
4. Combaterea coruptiei la toate nivelurile, in primul rand prind consolidarea capacitatii administrative a organelor care infaptuiesc justitia penala. Argumentul dumneavoastra legat de cererea DNA de arestare a unui parlamentar al opozitiei ma face sa va intreb: intentionati sa treceti la PSD? Membrii acestui partid sunt recunoscuti pentru blocarea dosarelor politicienilor in Parlament, insotirea colegilor politici la parchet, imixtiuni in actul de justitie. Daca asta e un argument, no comment. Pe mine, de exemplu, m-ar preocupa mai degraba numarul mare de dosare pe cap de magistrat sau modificarea frecventa a legislatiei, care sunt principalele cauze ale ineficientei actului de justitie. Sau atacurile mediatice sau politice asupra sistemului judiciar, care au sporit in intensitate de cand nume importante au ajuns sa bata drumurile la parchet. Vad ca dinspre clasa politica lucrurile se vad cam asa: avem o tara cu un grad mare de coruptie, dar fara corupti. Sau, ca sa parafrazez o expresie celebra, impresia mea este ca politicienii nostri “urasc” coruptia, dar ii “iubesc” pe corupti.
Cat priveste pozitia mea fata de referendumul lui Basescu, cred ca este edificator ce am scris aici, unde l-am avut ca sursa de inspiratie pe genialul nenea Iancu: http://bogdan-dobrescu.blogspot.com/2010/02/cetateanul-turmentat.html
pt remus
http://forum.atei.ro/index.php?topic=1441.msg45558#msg45558
Are o tenta de Godwin articolul, comparatia probabil a fost folosita pentru componenta de senzational si de alarmare (nu ca n-ar fi motive de alarmare) dar drumul fiecarui dictator la putere este similar.
Personal cred ca este prea tarziu ca masa de populatie care paste pe aceste meleaguri sa se trezeasca, nu prea are de unde, asa ca totul va arde aici, mai mult sai mai putin, iar psihoistoricul Brucan fie a gresit cand a zis 20 de ani sau a vrut sa zica 20 de secole.
Apropo de dictatori, pe vremea lui Pisistrate, tiran in Atena Greciei antice, acesta iesea seara incognito pe strazi si trecand pe la geamul unei case aude o batranica rugandu-se la zei pentru binele sau. Mirat, nefiind prea iubit de popor, intra in casa si o intreaba de ce se roaga pentru el. Aceasta ii spune “mama, inaintea ta ma rugam sa moara tiranul nustiucare si a murit, apoi in locul lui a venit altul si mai rau, apoi m-ma rugat sa moara si acela, care muri si el, apoi ai venit tu, acum ma rog sa nu mori ca sa nu vina altul mai rau.”
Draga Razvan, legea lui Godwin se refera la asocierile gratuite, lipsite de fundament cu Hitler pe care au unele persoane tendinta sa le faca din simla dorinta de a demoniza pe cineva. Or, in materialul de mai sus sunt prezentate o serie de asemanari si deosebiri privind felul in care doi lideri politici cu inclinatii autoritariste au anihilat parlamentul. Cum bine se stie parlamentul este o piedica a carei inlaturare o vizeaza in general liderii autoritaristi.
Este ceea ce a facut si liderul autocrat din Venezuela, Hugo Chavez:
“Chávez has been reconstructing Venezuela since his first election in 1998. He pushed through a new constitution that dismantled the system by which the traditional parties had dominated the country for most of two generations. The two-chamber Congress became a unicameral National Assembly, which has had only pro-Chávez members since the badly fragmented opposition unwisely boycotted the December 2005 elections.”
http://www.alertnet.org/thenews/newsdesk/ICG/e47d871b71ff86c47323461054c9da8d.htm
Ceea ce am prezentat mai sus sunt chestiuni elementare care ar trebui sa alieze toti sustinatorii democratiei impotriva tendintelor antidemocratice ale lui Traian Basescu. Daca impotrivirea fata de ceea ce incearca el sa impuna nu va fi una energica, Romania se va afunda si mai mult in mlastina in care a fost adusa pana acum. Conceptul de “democratie esuata” nu isi va mai gasi contraargumente pentru a nu fi aplicat cu deplina indreptatire asupra tarii noastre…
Ceea ce spui cu Pisistrate nu prea vad ce legatura are cu tema de fata… Sugerezi sa ne multumim cu Traian Basescu ca poate va veni la putere unul mai rau? Nu asta e problema, Razvan… Problema e cum memntinem un echilibru al puterilor in stat astfel incat vointa unui lider cu inclinatii autoritariste si populiste precum Traian Basescu sa nu poate strica prea mult… Asadar cheia e mentinerea unui echilibru al puterilor pentru a asigura supravietuirea democratiei, atat cata este in Romania… In caz contrar, eforturile de a mai prezerva ceva din principiile democratice de care tara are nevoie devin superflue…
O zi frumoasa,
Remus Cernea
Multumesc pentru raspuns, probabil eram prea apatic pentru a elabora prea mult ce am scris. Oricum, am spus ca articolul are doar o tenta de Godwin, comparatiile fiind fondate, asta si din cauza ca drumul la dictatura este similar pentru majoritatea dictatorilor.
Incep sa cred ca este prea tarziu pentru a schimba ceva, ma duc la proteste, ma duc la vot, argumentez impotriva erodarii democratiei, dar totul se schimba in rau in jur si nu pot face mai mult.
L-am adus in discutie pe Pisistrate deoarece am senzatia ca in subconstientul populatiei exista nevoia unui dictator “bun” sau cel putin nu mai rau decat ar putea fi altii, si pe acest motiv marea masa permite aceasta cadere in gol a democratiei si-l sustine pe Basescu de frica altor dictatori mai rai (a se vedea mogulii, comunistii). El e un fel de cel mai bun dictator din toate lumile posibile.
Vreau sa cred ca lucrurile se pot redresa, si fac atat cat pot in aceasta directie, dar cinismul si apatia sunt voci care rasuna din ce in ce mai tare.
O zi frumoasa si tie,
Razvan
[...] numarului de camere a fost organizat in mod ilegitim si prematur. Dezbaterile asupra acestei teme au lipsit cu desavarsire iar mobilizarea cetatenilor s-a datorat apelurilor populiste si anti-parlam…, ale unui candidat la alegerile [...]
[...] ar urma oare, dacă e să dăm crezare unei astfel de demonstraţii? România invadează Bulgaria şi o cucereşte în şase zile, iar guvernul bulgar [...]